Adnan Oktar

În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare.

De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că unele rase umane sunt mai evoluate, deci mai avansate decât altele, pe când celelalte rase, pe de altă parte, se află la acelaşi nivel cu primatele.

Un alt aspect important a fost că Darwin şi-a „construit” întreaga teorie având la bază lupta pentru supravieţuire. În concepţia sa, la baza sistemului naturii stătea un conflict dur, o luptă sângeroasă: cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, asigurându-şi astfel dezvoltarea.

Darwin a afirmat că un conflict similar există şi la nivelul speciei umane. Chiar şi subtitlul cărţii sale, „Originea speciilor – conform selecţiei naturale − sau conservarea speciilor favorizate şi lupta pentru viaţă”, îi dezvăluie cu claritate viziunea rasistă.

În concepţia lui Darwin, rasa superioară era reprezentată de omul alb european, cea asiatică sau africană pur şi simplu pierzând în lupta pentru supravieţuire.

Darwin a mers chiar şi mai departe, sugerând că acestea din urmă vor fi, în cele din urmă, total anihilate.

„În viitorul nu foarte îndepărtat, dacă ne raportăm la trecerea secolelor, rasele civilizate ale speciei umane aproape sigur le vor extermina şi înlocui pe cele primitive, în întreaga lume. În acelaşi timp, primatele antropomorfe vor fi fără îndoială exterminate.”

Aşa cum ni se dezvăluie din această declaraţie, în mod explicit, Darwin a fost un adevărat rasist, crezând în superioritatea omului alb. El credea că, în timp, omul alb mai întâi va înrobi aşa-numitele rase inferioare, pentru ca mai târziu să le anihileze. Într-adevăr, ideile sale au găsit un teren propice. La vremea respectivă, omul era deja în căutarea unei teorii care să-i justifice crimele.

Începând din secolul al XVI-lea, europenii au început să colonizeze diferite părţi ale lumii. Primii colonialişti au fost spaniol

ii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb.

În scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, supunându-i la sclavie pe localnicii care aparţineau unei rase paşnice. Provinciile Americii de Sud, care aveau resurse bogate în aur şi argint, au fost jefuite de aceşti invadatori. Băştinaşii care s-au opus au fost măcelăriţi. După spanioli, portughezii, olandezii şi mai apoi englezii au luat parte la această competiţie a colonizării.

În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial. Din India în America Latină, imperiul britanic a exploatat pretutindeni resursele naturale. Omul alb jefuia Pământul pentru satisfacerea propriilor interese.

Desigur, aceste puteri coloniale nu au dorit să fie menţionate în istorie în calitate de „jefuitori”. Aşa că s-a inventat o justificare pentru această exploatare. Această justificare îi cataloga pe oamenii exploataţi drept primitivi sau chiar asemănători animalelor.

Aceste afirmaţiii au fost elaborate în prima parte a procesului de colonizare, când Cristofor Columb a navigat spre America. Pretinzând că băştinaşii din America nu erau fiinţe umane adevărate, ci mai degrabă animale evoluate, colonialiştii spanioli şi-au închipuit că pot justifica astfel practicarea sclaviei.

Aşa cum se întâmplă de obicei, acest argument nu a atras mulţi susţinători, deoarece în acea perioadă europenii credeau că au fost creaţi egali de Dumnezeu şi că toţi proveneau dintr-un singur strămoş: profetul Adam.

Totuşi, în secolul al XIX-lea, lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce doctrinele materialiste au prosperat, oamenii au început să ignore faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. De asemenea, aceasta a însemnat naşterea rasismului.

Baza aşa-zis „ştiinţifică” a rasismului a constituit-o teoria evoluţionistă a lui Darwin.

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirmă: „Teoria lui Darwin referitoare la supravieţuirea celui mai bine adaptat a fost îmbrăţişată de către oamenii de ştiinţă ai acelor timpuri, care credeau că omenirea a trecut prin diferite faze de evoluţie, culminând cu civilizaţia omului alb. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, rasismul a fost acceptat ca un fapt incontestabil de către majoritatea oamenilor de ştiinţă occidentali.”

Prin perspectiva sa atât de rasistă, Darwin a susţinut politica de colonizare a marilor puteri europene. Imperialismul epocii victoriene a Angliei a ales teoria lui Darwin ca o aşa-zisă bază „ştiinţifică” şi justificare.

sursa: Asociația Musulmanilor din România