Adnan Ash-Shareef
Allah nu se sfieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui. Cei care au crezut ştiu că este Adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: ”Ce a vrut Allah cu această pildă?” Prin ea pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea pe mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi. (Al-Baqarah 2:26).
Asemenea tututor creaturilor lui Allah, ţânţarul reprezintă o minune a Creatorului, atât din punct de vedere anatomic cât şi din punct de vedere fiziologic. Este suficient să menţionăm că ochiul ţânţarului este alcătuit din sute de ochi minuscului, independenţi din punct de vedere anatomic şi complementari din punct de vedere fiziologic, ceea ce îi conferă posibilitatea de a avea un câmp vizual mai larg decât câmpul vizual al omului, îndeosebi în ceea ce priveşte vederea pe timpul nopţii, întrucât el este foarte sensibil şi recepţionează razele infraroşii. Antenele lui, sângele, aparatul nervos şi glandele lui care secretă substanţe chimice volatile alcătuiesc un limbaj chimic specific fiecărei specii de ţânţari şi prin intermediul lui reglează procesul de autoapărare şi de împerechere şi îşi asigură mijloacele necesare vieţuirii, dar nu vom intra în detaliile ştiinţifice uluitoare.
Ţânţarul ocupă din punct de vedere numeric locul al doilea, după furnică, între fiinţele vii multicelulare şi constituie o verigă necesară, indispensabilă pentru asigurarea echilibrului mediului. Când Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat, în anii şaizeci ai secolului trecut, eradicarea aproape totală a malariei, după ce şi-a închipuit că a distrus ţânţarul care transmite malaria, foarte curând şi-a dat seama de eroare şi de efectele negative ale acestei iniţiative, deoarece au apărut noi specii de ţânţari ai malariei, mult mai periculoşi, după ce au devenit imuni la insecticidele folosite împotriva lor.
Domnul a înzestrat, prin zestrea lui genetică, ţânţarul cu posibilităţi de a rezista la insecticide. Entomologii, biologii şi medicii au constatat apariţia unor tipuri de febră mult mai primejdioase şi mai dăunătoare decât malaria, cauzate de alte specii de ţânţari, pe care le dominăţânţarul malariei, ferindu-l astfel pe om de prejudiciile lui. Medicii au constatat, de asemenea, că parazitul care cauzează malaria, transmis de ţânţar prin sângele lui în sângele omului, a dobândit, la rândul său, imunitate faţă de majoritatea medicamentelor cu care era ucis. Cu câţiva ani în urmă, cercetătorii au ajuns la concluzia că imunizarea constituie cea mai bună cale de combatere a malariei, pentru că ea îl face imun pe om la parazitul malariei, nemaifiind în felul acesta nevoie de uciderea parazitului sau a ţânţarului care îl transmite. Fiecare fiinţă are însuşiri bune şi însuşiri dăunătoare, dar bilanţul final al acestor însuşiri este în favoarea omului. Omul se poate feri de efectele dăunătoare ale unor fiinţe prin ştiinţă, cu condiţia ca această ştiinţă să fie subordonată perceptelor coranice, în ceea ce priveşte intrarea în interacţiune cu aceste făpturi, căci Allah Preaînaltul a grăit:
Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al Qamar: 49);
Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al- Furqan:2);
Nu există schimbare în creaţia lui Allah. (Ar-Rum: 30);
Nu ucideţi sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept! (Al-An’am: 151).
Cercetătorii biologi şi ecologi au început să înţeleagă rânduielile coranice referitoare la vieţuitoare şi, de aceea, au înţeles că cel mai potrivit mijloc de luptă împotriva ţânţarului şi al parazitului pe care îl transmite este imunizarea omului împotriva lui şi nu uciderea ţânţarului, după cum au constatat că există făpturi pe care Domnul le-a înzestrat cu putere asupra ţânţarului malariei şi a parazitului transmis de el şi că acestea preiau apărarea lui şi împiedică răspândirea malariei. La fel stau lucrurile şi cu celelalte fiinţe supuse omului şi despre care se credea că ele ar fi numai dăunătoare. Dacă oamenii ar înţelege în profunzime sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
Spune: Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/ Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat. (Al-Falaq 113:1-2),
din care înţelegem – dar Allah ştie cel mai bine! – că omul trebuie să caute adăpost la Stăpân, pentru a-l învăţa pe el cum să se apere de răul unor făpturi, omul nu ar mai fi nimicit miile de specii de fiinţe vii, aşa cum a făcut până acum.
Centrul Cultural Islamic Islamul Azi