Din perspectiva islamica, copiii nu implinesc pacate; pentru ca o fapta sa fie considerata pacat, cel care o savarseste trebuie sa fie matur si in deplinatatea facultatilor mintale.

De asemenea, asa cum Islamul nu permite adorarea altcuiva afara de Dumnezeu, tot asa nu permite nici cererea de iertare a păcatelor de la altcineva în afară de EL. Astfel, indiferent de statutul acelei persoane, un astfel de act, nu doar ca este nul, dar reprezinta chiar păcatul cel mai mare în Islam.

Păcatele sunt fata de Dumnezeu, fata de Creatorul nostru, așadar iertare se cere doar Lui, prin niciun fel de mijlocire. În Islam nu exista un intermediar între Dumnezeu și om; exista o legatura directa, nemijlocita.

Musulmanii nu cred ca păcatele lor sunt iertate ca motiv al faptelor altcuiva. Ei cred ca fiecare e responsabil pentru păcatele lui si ca fiecare va plăti pentru ele.

In ceea ce priveste pacatul originar, Islamul este împotriva acestei idei si ii  consideră pe copii puri şi fără păcate, încă de la naştere. Păcatul nu se moşteneşte, ci fiecare este responsabil pentru propriile păcate. Dacă analizăm logic, ar fi cea mai mare nedreptate să condamnăm întreaga omenire pentru ceva ce s-a întâmplat acum mii de ani în urmă cu primii părinţi.