Totul a început în toamna anului 1929,  când teologul german, Gustav Adolf Deissmann, în timp ce inventaria conținutul bibliotecii palatului Topkapi din Istanbul, a dat peste un pergament ciudat din piele de gazelă, care era depozitat printre alte documente neconsiderate importante. Pe acest pergament  se afla harta desenată de  însuși Piri Reis, datată 1513  și semnată. cu numele complet al amiralului: Hagji Ahmed Muhiddin Piri – titulatura de Hagji se adăuga numelui acelor musulmani care făcuseră  pelerinajul  la Meca. Era vorba mai exact de o jumătate din marea hartă, care a supraviețuit până în zilele noastre și care înfățișează cu mare acuratețe coastele Europei și Africii de Nord, precum și insule din Oceanul Atlantic.

FOTO: Portretul lui Barbarossa

Încă de la apariția ei, harta a suscitat controverse aprinse, mai ales datorită acelei porțiuni,  care pare să reprezinte Antarctica (continentul avea să fie descoperit de abia peste  300 de ani de la realizarea hărții) – sub forma unei întinderi de pământ, așa cum trebuie să fi arătat cu 6000 de ani în urmă, înainte  să fie acoperită de gheață. Amiralul, navigator cu experiență și cartograf, explicase la vremea sa că a folosit ca sursă de inspirație 20 de hărți și schițe, printre care hărți de la grecii antci, 8  din perioada Ptolemeică, 4 portugheze, o hartă de proveniență arabă, dar mai ales pe cea a lui Cristofor Columb.

 

FOTO: Harta lui Piri Reis din 1513 descoperita la Topkapi

Mai există și cea de a doua versiune a hărții lui Piri Reis, din 1528, care înfățișează partea nordică a Oceanului Atlantic precum și coasta de nord și centrală a Americii. Piri Reis a corectat în această a doua versiune anumite denumiri care erau greșite în prima hartă.

Enigma hărții lui Piri Reis. Sursele sale de informație – hărți străvechi realizate cu incredibile tehnologii avansate 

Profesorul Charles Hapgood de la Universitatea New Hampshire a studiat  harta lui Piri Reis cu echipa sa de studenți  și a lansat în 1965 o teorie incitantă, pe care o argumentează în cartea sa Maps of the Ancient Sea Kings (Hărțile srăvechilor regi ai mărilor). teorie  conform căreia la  harta lui Piri Reis a fost folosită proiecția Mercator     (proiecția globului terestru pe un plan) – realizată pentru prima oară de Gerardus Mercator (1512-1562), considerat la vremea sa un adevărat Ptolemeu contemporan. Mai mult decât atât, harta conține o uimitoare  reprezentarae a Antarcticii pre-glaciare.

 

 

FOTO: Harta Veneției din ”Cartea Navigației”

Grecii antici realizau hărți cilindrice, potrivit cunoștințelor lor că Pământul este o sferă, dar proiecția Mercator  nu a fost folosită de europeni mai devreme de a doua jumătate a secoului al XVI-lea. Cu ajutorul astronomiei și geometriei, vechii greci calculau latitudinea și longitudinea, însă adevărata precizie a acestor calcule nu a fost posibilă decât în 1760, odată cu inventarea cronometrului. Piri Reis s-a inspirat din străvechile hărți grecești și din cele din epoca lui Alexandru cel Mare, dar până în acest moment. nu există o explicație pentru felul în care este reprezentată Antarctica.

 

 

 

 

 

Harta Europei din ”Cartea Navigației”

Aici profesorul Hapgood vine cu uimitoarea ipoteză că la realizarea celebrei sale hărți, Piri Reis a folosit documente mai vechi de 4000 de ani î. Hr., ceea ce ar însemna că o civilizație preistorică deținătoare a unei  tehnologii avansate,  a cartografiat Pământul cu o uimitoare precizie și a navigat pe principalele căi maritime. Profesorul Hapgood nu s-a oprit aici. El susține și că precizia  descrierii topografice a continentelor ar fi necesitat observații din aer, iar aceasta este dovada   existenței unei super civilizații, fie a celei de pe Atlantida. fie a uneia  extraterestre. Adepții săi continuă să caute dovezi care să vină în sprijinul acestei teorii.

Rămâne întrebarea: este sau nu continentul Antarcticii reprezentat pe harta lui Piri Reis? Scepticii au susținut că nu, și că ar fi vorba despre o reprezentare a litoralului și porțiunilor de coastă ale Americii de Sud. Dar dacă este într-adevăr Antarctica, atunci această reprezentare (uscat fără gheață) ar fi fost copiată după documentele unei civilizații preistorice extrem de avansate. Numai timpul și descoperirile viitoare vor decide care este adevărul.

 

 

 

A doua hartă revizuita – fragment

 

 

[…]

 

Cartea Navigației –  Kitab-ı Bahriye,

Dincolo de iscusința sa de pirat și de priceperea amiralului strateg, Piri Reis a fost și un mare învățat în domeniul navigației. El este autorul uneia  dintre cele mai renumite opere cartografice din acea perioadă, Cartea navigației   apărută în 1521 și revizuită între 1524-1525, când i-a adăugat unele hărți și mai multe informații pentru a o oferi în dar sultanului Suleyman. În călătoria sa în Egipt din 1524, marele vizir Ibrahim Pasha s-a îndreptat mai întâi spre insula  Rhodos , la bordul vasului condus de Piri Reis. Acesta  a profitat de ocazie pentru a-i arăta  prima versiune a ”Cărții Navigației”. Este foarte posibil ca rafinatul  Ibrahim, văzând și apreciind calitatea cărții, să îi fi sugerat el însuși gestul de a o oferi în dar sultanului.

Ultima versiune are 434 de pagini și 290 de hărți. Piri Reis nu a fost un explorator și nu a navigat niciodată pe Oceanul Atlantic. Dar pentru realizarea operei sale a compilat numeroase hărți arabe, spaniole, portugheze, chineze, indiene și vechi hărți din Grecia antică. Printre acestea, conform ipotezei profesorului Hapgood este posibil să se fi aflat și misterioasa hartă atlantă de acum 4000 de ani î. Hr. cu cartografierea pământului prin observații aeriene  Piri Reis a reprezentat Atlanticul după modelul hărții lui Cristofor Columb, iar dovada este chiar faptul că după convingerea lui Columb, Cuba este înfățișată  ca  o peninsulă continentală. La vremea când amiralul realiza opera sa, conchistadorii se aflau deja de doi ani în Mexic.

În afara numeroaselor hărți,  cartea mai  conține și informații detaliate despre  principalele, golfuri, pennisule, insule, strâmtori și zone de acostare din Marea Mediterană precum  și despre tehnici de navigație, astronomie, descrieri ale populațiilor din fiecare țară sau oraș, și curiozități din cultura acestora. În partea a doua sunt descrise strâmtoarea Dardanele, insulele din Marea Egee și Marea Ionică, Marea Adriatică, Marea Tireniană, Marea Ligurică, Riviera franceză, islulele Baleare, coastele Spaniei, strîmtoarea Gibraltar, insulele Canare, coastele Africii de Nord, Egiptul, rîul Nil, Levantul și coastele Anatoliei. La acestea se adaugă desene și descrieri ale monumenteleor și edificiilor celebre din fiecare oraș, ale locuitorilor și ale particularităților culturilor fiecărui popor. Piri Reis își încheie cartea cu câteva informații biografice despre sine și  explică motivele pentru care a preferat să adune toate aceste hărți la un loc într-o carte amplă, care să conțină informații  detaliate asupra lumii și a mărilor.

Dincolo de toate controversele și supozițiile,  faimoasa sa hartă a lumii compilată în 1513  și descoperită din întâmplare în 1929 la palatul Topkapi,  rămâne încă cea mai veche hartă turcească care înfățișează Lumea Nouă, numărându-se și printre cele mai vechi hărți reprezentând America.

 

sursa: historia.ro