Musulmanul vs. ideologiile extremiste

 

Enghin Cherim

Din păcate observăm că în urma masacrului uman din Franța, unii musulmani au un sentiment de inferioritate, de vinovăție sau se simt cu musca pe căciulă când conaționalii lor nemusulmani le amintesc de masacrele săvârșite în numele Islamului. Ba chiar, unii mai în glumă mai în serios, îi cataloghează drept complici ai teroriștilor. Acesta este motivul pentru care am ținut să scriu aceste rânduri în care să abordez câteva aspecte cu privire la acest eveniment tragic din perspectiva celor doua constante ale Islamului – Coranul și practica profetului Muhammed.

În ceea ce privește Coranul,  acesta este foarte clar cu privire la ocărârea și batjocorirea celor de alte credințe:

„Nu-i ocărâți pe aceia care cred și se roagă la alceva/altcineva în afară de Allah/Dumnezeu, căci altminteri și aceștia îL vor ocărî pe Allah/Dumnezeu din ura pricinuită de ignoranță.” [6:108]

Vedem cum în acest verset, Allah / Dumnezeu ne oprește de la ocărârea celor care nu împărtășesc aceleași valori cu noi. 

De asemenea o altă valoare pe care ne-o implantează Coranul în mentalitatea și comportamentul nostru de musulman este prezentată în următorul verset:

„O, voi cei care credeți! Puneți în practică [religia] pentru Allah fiind reprezentanții dreptății și sã nu vã împingã ura împotriva unui neam sã nu fiți drepți!” [5:8]

Așadar conform Coranului, oricât de mare ar fi ura noastră față de un individ sau un grup de indivizi nu trebuie să depășim limitele și să fim nedrepți cu ei. Musulmanului i se cere să fie drept în orice situație și față de oricine, indiferent de cine sunt aceștia și indiferent de convingerile lor religioase.

O altă valoare pe care o stabilește Coranul este sacralitatea vieții umane. Mai mult, Coranul consideră uciderea unui suflet nevinovat ca fiind unul dintre cele mai mari păcate, ba chiar echivalează uciderea pe nedrept cu pieirea întregii omeniri.

Pe de altă parte, viața profetului Muhammed pune în practică și subliniază valorile și traiectoriile stabilite de Coran, arătându-ne astfel calea pe care ar trebui s-o urmeze un musulman în atitudinea și practica sa.

Știm foarte bine că Trimisul lui Allah a fost calomniat și batjocorit prin diferite moduri atât de politeiștii din Mecca cât și de evreii din Medina, însă Profetul a răbdat și a continuat să transmită mesajul divin fără a răspunde în vreun fel provocatorilor. De altfel Coranul ne transmite că scopul trimiterii lui Muhammed este de a fi îndurător cu toți oamenii și de a răspândi îndurarea pe pământ prin comportamentul său exemplar, instaurând pacea și bunăstarea. În acest context, Coranul îi cere Profetului să fie drept și să se comporte în cel mai bun și frumos mod cu cei care nu i-au alungat pe musulmani din căminele lor și nu s-au luptat cu ei din pricina crezului lor. În plus, în nici un caz, Coranul nu-i cere Profetului să se lupte cu cei care l-au ocorât și l-au blasfemiat, ani la rând, încă din primele zile ale profeției. 

Având în vedere că din perspectiva Islamului nu se permite sau nu se justifică în vreun fel masacrul terorist din Franța, totuși de ce au loc astfel de atrocități în numele acestei religii?

Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra comunității musulmane pe plan mondial nu vom putea trece cu vederea fără să observăm unele practici care contravin învățăturilor coranice și ale practicii profetice. Este vorba de unele grupări extremiste, precum Al-Qaida, ISIS, Boko Haram, a căror percepție a Islamului diferă considerabil de percepția majorității musulmanilor. Pentru a înțelege mai bine natura acestor grupări vă invit să analizam regiunile în care aceste grupări își desfășoară acțiunile. Regimuri totalitare, colonizare cutural-economică, asuprire, opresiune, exploatare, nedreptate, lipsa de libertate, sărăcie și ignoranța sunt doar unele dintre particularitățile comune ale acestor zone de conflict. Din aceste motive, în ceea ce mă privește sunt convins că apariția acestor grupări nu au la bază nicidecum Coranul, ci pur și simplu sunt produsul acestei situații tragice în care încă mai supraviețuiesc. Trebuie să înțelegem că acești oameni disperați care și-ai pierdut nădejdea de la o viață liniștită caută să-și justifice, în orice chip, acțiunile și ca urmare ajung să perceapă Islamul într-un mod eronat și denaturat. 

Ca atare, cei care atacă Islamul și sursele lui și-l fac vinovat de acțiuni teroriste/violente ar trebui  să reanalizeze preconcepțiile cu privire la Islam, luând în considerare și conjunctura istorică/cauzele care stau la baza apariției acestor ideologii extremiste. De asemenea, cei care pretind obiectivitatea, n-ar trebui să generalizeze practici particulare. Așa cum nu toți creștinii sunt cruciați, așa cum nici toți norvegienii nu sunt precum Anders care a luat zeci de vieți, tot la fel, nu toți musulmanii sunt teroriști.

Din aceste considerente, cred că apariția ideologiilor cu tentă violentă este cauzată de problemele socio-politico-economice din aceste zone și nu au vreo legătură cu vreo religie, nicidecum cu Islamul. Din păcate crizele socio-politico-economice din lumea arabă s-au reflectat și în percepția Coranului și a practicii profetice, respectiv în verdictele diverșilor imami/șeiici/teolegi. De altfel, majoritatea celor care comit crime în numele Islamului, ucigând atât musulmani cât și nemusulmani, nu au studiat Islamul din Coran și din practica profetică, ci de pe internet sau de la diverși „imami” care interpretează textele divine ideologic, după bunul lor plac.

În concluzie, musulmanul nu are de ce să se simtă vinovat de aceste practici greșite căci ele nu sunt justificate nici de Coran și nici de practica profetică. Mai mult, această situație ar trebui să-l facă pe musulman să aprofundeze cunoașterea religiei astfel încât să fie convins de inocența Islamului cu privire la aceste acuzații. Pe de altă parte, ar trebui ca noi, oamenii secolului XXI, să ne cunoaștem reciproc culturile mai bine, căci numai așa ne vom respecta unii pe ceilalți, vom putea conviețui și așa vom putea contribui cu toții la clădirea unei lumi mai bune.

sursa: islamromania.ro