Dreptul la o viaţă demnă

M. Alkhuli

În Islam este dreptul fiecărui individ să ducă o viaţă demnă şi să-şi satisfacă nevoile de bază privind alimentaţia, îmbrăcămintea, adăpostul şi asistenţa medicală. Aceste nevoi sunt de obicei satisfăcute prin acordarea fiecărui bărbat adult si fiecarei femei adulte a unui loc de muncă adecvat şi a unei remuneraţii adecvate. Dacă se eşuează în a asigura un astfel de loc de muncă, dintr-un motiv sau altul, atunci trebuie să i se asigure individului nevoile în mod direct sau prin acordarea unui anumit ajutor lunar.

Din punct de vedere islamic, trebuie să îi asigure fiecărui cetăţean satisfacerea nevoilor fizice de bază sau să-i ofere posibilitatea de a şi le asigura singur. În plus, Islamul stabileşte relaţii sociale foarte puternice care se bazează pe simpatie, bunăvoinţă şi fraternitate. Fiecărui musulman i se cere în Islam să simtă că este datoria lui să ajute un alt frate, îndeosebi rude şi vecini, în măsura în care poate.

Acest ajutor nu este întotdeauna opţional. În anumite cazuri, Islamul îl face obligatoriu. Musulmanul este responsabil financiar, prin lege, pentru copiii săi. Are o responsabilitate financiară, prin lege, faţă de părinţi, surori, fraţi şi alte rude pe care le-ar putea moşteni, dacă aceştia se află în nevoie.

Allah spune în Sfântul Coran:

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor «Of!» și nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi a îndurării.” (Al-‘Isra’: 23-24).

                                 Acest verset ne arată că Allah acordă bunătăţii şi supunerii faţă de părinţi o importanţă la fel de mare precum adorării lui Însuşi Allah.