Adnan Ash-Shareef

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea  o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi  faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi