Uthman Ibn ‘Affan (radiy-Allahu ‘anhu) a fost supranumit Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’).
“Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.” – profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).
In vremea califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu), mai precis in anul cunoscut sub numele de “anul Ramadah”, in vreme ce locuitorii Medinei sufereau de o foame atat de severa incat nu se dadeau inapoi de la a manca pana si frunzele copacilor, a rasunat vestea ca ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) este pe cale de a sosi in fruntea unei caravane de 1000 de camile incarcate cu hrana. Comerciantii din Medina au dat navala, in incercarea de a cumpara aceste rezerve si de a le revinde avantajos. Eroul nostru i-a intrebat cat ofera pentru ele, iar ei i-au raspuns ca sunt gata sa plateasca dublu sau chiar triplu pretul cerut. Care a fost reactia lui ‘Uthman ? El le-a raspuns, “Allah Preainaltul mi-a oferit mult mai mult, promitandu-mi de la 10 la 700 de rasplati.” (a se vedea Nobilul Coran, cap.2, vers.261) Astfel, a oferit toate cele 1.000 de camile care formau caravana, drept pomana oamenilor nevoiasi din oras.
Acesta a fost comportamentul tipic al eroului nostru, ‘Uthman ibn ‘Affan, cea de-a cincea persoana care a imbratisat Islmul si cel de-al treilea calif drept-credincios (radiy-Allahu ‘anhu). In toate privintele vietii pe care a trait-o pentru Islam, eroul nostru s-a dovedit a fi modelul musulmanului generos, convins ca indiferent de cata avutie poseda la un moment dat, ea trebuie utilizata de dragul Creatorului, Allah, ajutandu-i pe ceilalti musulmani si servind cauzei Islamului. In acest sens pot fi citate multe alte exemple, noi oprindu-ne doar la cateva.
In anul 9 h. (aprox. 630 g.) profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), afland ca romanii se pregatesc de un mare razboi impotriva musulmanilor, a decis sa lanseze un atac cu rol de intimidare a arabilor aliati Imperiului Roman. Totul se petrecea in perioada verii, perioada de timp in care afacerile musulmanilor nu mergeau chiar ca pe roate. Multi credinciosi au dorit sa se alature armatei, dar intampinau mari greutati din cauza lipsurilor. Pentru a salva acea zi, eroul nostru, ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a oferit 10.000 de dinari din aur, 300 de camile complet echipate si 50 de cai pentru ceea ce in istorie a ramas sub denumirea de batalia de la Tabuk. In plus, a asigurat proviziile necesare pentru 300 de companioni invatati ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), care sa-l insoteasca in lupta. Vazand ce se intampla, Profetul a reactionat spunand “Dupa aceasta zi nimic nu il va mai rani pe ‘Uthman”. Apoi s-a rugat astfel, “Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.”
Mai devreme, eroul nostru l-a auzit pe profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) zicand : “Locul aceluia care se ingrijeste (sau cumpara) de fantana Rumah (pentru el) este Paradisul.” ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) s-a grabit si a cumparat acest izvor de la proprietarul sau, mai apoi oferindu-l in beneficiul musulmanilor nevoiasi.
In orice caz, generozitatea nu este singura trasatura distinctiva a eroului nostru. La fel de bine, se facuse renumit pentru modestie si firea sa miloasa, avand si cateva contributii majore la Islam si comunitatea sa, ca un tot unitar. Permiteti-ne sa zabovim asupra unui lucru in legatura cu care a fost onorat de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si de la care i se trage si supranumele de Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’). Astfel, eroul nostru a ramas singurul barbat din istoria Islamului care s-a casatorit cu doua dintre fiicele profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) : Ruqayya si Umm Kulthum. Mai devreme, in zorii misiunilor intreprinse de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) la Makkah, acesta si-a casatorit fiica sa Ruqayya cu eroul nostru. Ea l-a insotit pe ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) si pe alti musulmani din prima generatie in Abisinia, cand ei au emigrat. Dupa moartea sa survenita in batalia de la Badr, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) i-a dat drept sotie o alta fiica de-a sa. Aceasta reprezinta o dovada clara a caracterului maret al eroului nostru (radiy-Allahu ‘anhu) si ce credea Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) despre el (radiy-Allahu ‘anhu).
Copia-etalon a textului coranic:
Sunt sigur ca orice musulman citit trebuie sa fi auzit de Al-Mushaf Al-Uthmani (“Mushaful lui ‘Uthman”), copia de baza a textului coranic (Mushaf) de la care s-au tiparit toate celelalte. Istoria acestei copii a Coranului este urmatoarea :
La urechile califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), in Medina, au ajuns informatii conform carora musulmanii au intre ei divergente fata de textul coranic, fiecare sustinand ca detine versiunea corecta. Astfel, pentru a taia din fasa orice posibile urmari dezastruoase care ar fi putut sa rezulte din situatia creata, eroul nostru a decis sa compileze o singura copie-etalon pentru musulmanii de pretutindeni. Desigur, Coranul a fost protejat de orice forma de alterare atat prin memorarea sa de catre companionii Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), cat si prin scrierea sa. El a fost, asadar, compilat chiar la ordinul primului calif, Abu Bakr As-Sidiq (radiy-Allahu ‘anhu), atunci cand vietile mai multor companioni care memorasera Coranul fusesera puse in pericol din cauza razboaielor in care erau angrenati, mai intai impotriva ‘apostatilor’ din Peninsula, mai apoi impotriva armatelor persane si bizantine. Aceasta prima compilare a fost protejata cu mare grija atat de califul Abu Bakr, cat si de ‘Umar, impreuna cu prima sotie a Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si fiica lui ‘Umar ibn Al-Khattab, Hafsa (radiy-Allahu ‘anha).
Cand califul ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a luat hotararea de a crea o copie a Coranului, intrun format standard, a incredintat aceasta sarcina renumitului companion si scrib al Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Zaid ibn Thabit, nimeni altul decat cel care fusese o autoritate de prima clasa si exeget al textului coranic, precum si cel care condusese comisia anterioara. Acestuia i s-au alaturat alti companioni de incredere ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cineva dicta din cea dintai compilatie, iar ceilalti o scriau pe ultima s.a.m.d. In tot acest proces de inregistrare-copiere, de fiecare data cand interveneau diferente in pronuntarea unui anume cuvant, echipa a acordat prioritate dialectului qurais, lucru normal din moment ce insusi Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) provenea din acest trib.
Dupa ce au terminat de scris intregul Coran si dupa ce compilatia a obtinut aprobarea din partea califului ‘Uthman (el insusi o autoritate in domeniu), acesta a dispus sa fie scrise patru copii, cate una pentru fiecare regiune in care musulmanii erau majoritari la acea data si care sa constituie standardul. Toate celelalte versiuni existente au fost distruse in intregime la ordinele stricte ale califului. Procedand de o asemenea maniera, eroul nostru i-a salvat atat pe musulmani, cat si Islamul in sine, de o amenintare foarte serioasa si de pericolul aparitiei divizarii intre musulmani din cauza diverselor variante de recitare a Coranului. Aceasta fapta mareata a fost inceputa de catre eroul nostru in anul 25 h.Tot eroului nostru, musulmanii ii datoreaza si organizarea primei flote din istoria Islamului, construita la ordinul sau de catre guvernatorul Siriei Mari (ash-Shaam, cum mai era cunoscuta), Mu’aawiyah. Datorita acestui lucru, musulmanii din Asia Centrala si China de Sud au reusit sa aduca lumina Islamului pe pamanturile natale.
Martiriul lui ‘Uthman si intriga evreiasca:
Nu mai este niciun secret faptul ca inca de la nastere, atat Islamul cat si cei care l-au imbrasisat s-au confruntat cu conjuratia evreiasca. In permanenta evreii i-au incitat pe paganii mekkani impotriva profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si a celor care l-au urmat. Invidia si ura lor fata de Islam si Mesagerul sau au atins cote maximale din momentul in care Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a emigrat in Yatrib (Medina), unul dintre fiefurile detinute in Arabia. Aici, in perioada preislamica, evreii detineau fraiele, obisnuind sa tina in mod constant pe picior de razboi unul fata de celalalt pe doua dintre triburile importante ale arabilor (Al-Aws si Al-Khazraj). Din momentul in care multi yatribiti au imbratisat Islamul, aceste doua triburi au inceput sa-si uneasca fortele sub stindardul noii credinte.
In ciuda faptului ca au semnat un pact cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), prin care partile se obligau sa se respecte reciproc si sa se sprijine, evreii nu doar ca au urzit diverse conspiratii impreuna cu ipocritii Medinei, ci ei au continuat sa-i instige pe politeistii mekkani impotriva profetului Muhammed si a celor care l-au urmat. In batalia cunoscuta in istorie sub numele de “batalia confederatiilor” (Al-Ahzaab), unul dintre cele mai periculoase conflicte in care au fost atrasi musulmanii la acea data, evreii au rupt pactul facut cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si, in mod perfid, i-au atacat pe musulmani pe la spate, dinspre frontul in care ei se credeau protejati. Asa cum era de anticipat, ulterior ei au fost alungati din Medina.
Cu toate acestea, intrigile evreiesti nu au incetat niciodata. Unul dintre arabii evrei, Abdullah ibn Saba’ a pretins ca a imbratisat Islamul, insa adevaratul sau scop nu era altul decat sa distruga comunitatea musulmana din interiorul sau. Astfel, pe umerii sai apasa responsabilitatea a doua dintre cele mai mari minciuni ale perioadei timpurii a Islamului. Prima dintre ele se referea la faptul ca anumiti companioni cinstiti ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) au pus la cale un complot impotriva varului si ginerelui Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Ali ibn Abi Talib, pentru a-l impiedica sa preia conducerea califatului dupa moartea Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cea de-a doua minciuna a fost indreptata impotriva eroului nostru ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), acuzat fiind ca lucreaza impotriva Islamului (!); motiv suficient nu doar pentru a fi indepartat de la conducerea califatului, cat si pentru ca el sa fie ucis.
Din nefericire, aceste zvonuri au impanzit pamantul, unii dintre musulmanii gresit-calauziti dand crezare, cel putin celei din urma minciuni, legata de eroul nostru. Asadar, au pus la cale ca dupa Pelerinaj sa se intalneasca si sa-l atace pe calif chiar in Medina. La periferia orasului, ei l-au intalnit pe Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu), acesta atragandu-le atentia cu privire la gravitatea erorii in care se afla si atentionandu-i asupra falsitatii zvonurilor. Cu toate ca musulmanii rebeli l-au lasat sa inteleaga ca au fost convinsi de argumentele sale, in mod miselesc ei au mers la locuinta califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu). Acolo, desi au fost analizate plangerile nefondate si conduita lor gresita, acestia nu au renuntat niciun moment la gandul de a-l asasina. Situatia escaladand, Ali ibn Abi Talib si-a trimis proprii sai fii, Al-Hasan si Al-Husain, in apararea eroului nostru, alaturi de alti cativa companioni. Specific firii pasnice a eroului nostru, el a refuzat sa lupte impotriva rebelilor din teama ca nu cumva sa moara si alti musulmani nevinovati. La caderea intunericului, unii dintre insurgenti au escaladat zidul casei eroului nostru si l-au asasinat. Califul avea mai bine de 80 de ani impliniti, iar in acel moment recita Nobilul Coran. Asa s-a sfarsit viata unui alt mare martir si erou al Islamului, unul dintre cei zece companioni ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) carora acesta le-a vestit Paradisul.
Fie ca Allah Preainaltul sa-l rasplateasca pentru marile servicii si sacrificii pe care le-a adus Islamului si musulmanilor !
Sursa: prof. Mahmud Esma’il Sieny, “Heroes of Islam”, ed.Darussalam, 2000
Traducere: AbdurRahman