Toleranța religioasă – part 1
A. Hussain
Toleranta religioasa in Islam a fost si este, de aproape cinsprezece veacuri, o realitate esentiala, incontestabila a Coranului si o marturie a Traditiei despre Profet (Sunna) si a Islamului, o realitate permanenta a dogmei, a Islamului si a musulmanilor, o realitate istorica si contemporana cunoscuta si stabila, devenita axioma a Islamului si a propovaduirii lui.
Se stie ca toleranta islamica cea buna, toleranta cea generoasa, insotita de virtutile morale, de blandete, de iertare, de ingaduinta, de tratamentul bun si de prietenia si tovarasia buna, a devenit una din trasaturile de seama ale Islamului si ale musulmanilor, din calitatile conduitei musulmanilor si propovaduitorilor, conducatorilor si comerciantilor lor.
Nu suntem departe de adevar, ci dimpotriva, afirmam numai adevarul atunci cand spunem ca toleranta in Islam fata de nemulsumanii aflati sub protectia statelor musulmane (ahl az-zimma) este un motiv principal si un factor puternic si important al stragerii a milioane de oameni sub stindardul acestei religii unice, a acestei doctrine monoteiste, fiindca toleranta, modestia, blandetea, apropierea, convietuirea, prietenia pe care, musulmanii le manifesta fata de ceilalti din statul islamic, societatea islamica si propovaduitorii musulmani sunt tot atatea calitati care i-au determinat pe multi sa imbratiseze Islamul de buna voie, din convingere, credinta si dupa chibzuinta, sa adopte Islamul impreuna cu valorile cuceririlor islamice eliberatoare si civilizatoare, impreuna cu propovaduitorii din diverse tari si din diverse epoci.
Exista si alti factori care au favorizat raspandirea Islamului, cresterea numarului celor care l-au imbratisat, adunarea multor oameni sub stindardul si crezul « Nu exista nici o alta divinitate in afara de Allah, iar Muhammad este Trimisul lui Allah ».Aceasta se datoreaza si propovaduitorilor Islamului, invatatilor sai, simbolurilor sale, califilor sai, barbatilor sai si comerciantilor musulmani care au fost pilda inalta de conduita etica si ravnei propovaduitorului musulman al lui Allah.
Acesti propovaduitori luptatori si mandri, care s-au caracterizat prin calitati morale inalte, printr-o conduita frumoasa, daruiti de Allah cu pricepere, indemanare, inteligenta, avant, entuziasm, curaj deosebit, capacitate de a risca si de a se sacrifica pe calea lui Allah, au avut un rol deasebit in proclamarea cuvantului lui Allah, a adevarului si dreptatii, in inaltarea stindardului Islamului si al monteismului in cele mai indepartate zari ale pamantului.
Islamul s-a raspandit rapid si pe scara larga, gratie cuceririlor islamice, influentei conducatorilar campaniilor de cuceriri, comportamentului ideal, corect fata de toata lumea indivizi si comunitati -, fata de adeptii tuturor religiilor si credintelor.
Asadar, Islamul s-a raspandit gratie propovaduitorilor, eforturilor invatatilor, ca urmare a vecinatatii dialogului, comertului, calatoriilor, participarii, inrudirii prin casatorie, contactului cu celelalte popoare si natiuni. Islamul s-a raspandit datorita comportamentului ales, relatiilor bune, trasaturilor de caracter deosebite, prieteniilor frumoase prin care s-au caracterizat musulmanii, Nemusulmanii aflati sub protectia statelor musulmane, adeptii la alte credinte, paganii si altii au fost profund impresionati de inaltele trasaturi etice ale musulmanilor si au gasit in Islam raspuns la cautarile lor si pentru sperantele lor. Islamul a pus capat nedumeririi si nelinistii lor, datorita realismului, simplitatii, maleabilitatii, claritatii pe care le-au gasit in Islamul care raspundea legilor firii si nevoilor omului, intrunind spiritul si materia, aceasta lume si Lumea de Apoi, ratiunea si sentimentele.
Cele mentionate in Coran si in Traditia despre Profet (As-Sunna an-nabawiyya), cele proclamate de musulmani si de propovaduitorii lui sunt spre binele omului si in interesul lui, pentru a raspunde tuturor nevoilor sale, pentru fericirea lui in aceasta viata si in Lumea de Apoi.
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi