“Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la junghierea lor), ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat (aceste vietăţi înainte de a muri) – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate (ale idolilor) şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi (că ar mai putea) să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci, nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător” (Al-Ma’idah 5:3).
Microbiologie
Virusologia a descoperit în secolul XX că în cavitatea nazală, în cavitatea bucală, în esofag, în aparatul digestiv şi în piele există fel de fel de microbi şi ciuperci care se dezvoltă în mod natural fără să provoace daune fiinţelor sănătoase, ba aducându-le chiar foloase, şi care nu devin dăunătoare decât în anumite condiţii, aşa cum ar fi boala.
La moarte, ca urmare a întreruperii circulaţiei sangvine, microbii şi bacteriile care nu au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta şi a se înmulţi, în mod deosebit, găsesc cele mai potrivite condiţii pentru dezvoltare şi înmulţire şi în numai câteva ore se răspândesc în majoritatea organelor corpului mort. De aceea, consumarea cărnii de mortăciune provoacă numeroase daune, cea mai simplă dintre acestea fiind intoxicarea aparat
ului digestiv. În plus, moartea poate fi uneori cauzată de o boală virotică sau microbiană care se poate transmite în corpul celui care consumă carnea animalelor sau păsărilor moarte.
Sângele
Sângele şi lichidul limfatic reprezintă în cazul celor mai multe maladii calea de transmitere a diverselor boli microbiene, virotice şi canceroase în diversele organe ale corpului. În cazul încetării circulaţiei sangvine absenţa oxigenului creează un mediu propice pentru înmulţirea microbilor şi din acest motiv carnea oricărei vietăţi care nu a fost sacrificată şi din care nu s-a scurs sângele în măsura în care acest lucru este posibil devine necomestibilă, putând să fie chiar dăunătoare şi mortală. Observăm că legea divină a interzis consumarea sângelui vărsat, adică a lichidului scurs:
“Spune: “Eu nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat mie ceva oprit de a fi mâncat de către cel care mănâncă, decât dacă este mortăciune sau sânge care s-a scurs sau carne de porc – aceasta fiind murdărie – sau altceva pângărit, peste care s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah” (Al-‘An’am:145),
Căci se ştie că transfuzia de sânge nu are loc decât în caz de nevoie şi după ce există certitudinea că sângele donat nu-i pricinuieşte bolnavului nici o daună.
Carnea de porc
Nu vom vorbi prea mult despre bolile parazitare care sunt transmise de porc şi de consumarea cărnii de porc. Prin el se transmit numeroşi paraziţi, cel mai periculos dintre ei fiind trichina, ale cărei larve se răspândesc în muşchii corpului, în ochi şi în creier. El generează simptome clinice dureroase, unele din ele fiind mortale.
Consumarea cărnii crude de porc infestat cu trichină provoacă moartea omului.
În ciuda încercărilor făcute de medicina veterinară pentru a scăpa de acest parazit, consumarea cărnii de porc constituie motivul îmbolnăvirii de trichineloză:
“Allah are putere să facă orice lucru dacă voieşte, dar cei mai
mulţi oameni nu ştiu”. (Yusuf:21).
Din punct de vedere alimentar, carnea de porc este alcătuită din
straturi care se întrepătrund de grăsime şi de carne, conţinând cel mai
mare procent de grăsime animală, alcătuită din acizi graşi foarte
dăunători, care constituie unul din motivele principale ale artriosclerozei
şi litiazei biliare. Este ciudat că societăţile medicale din ţările
occidentale care oferă aceste informaţii şi date statistice nu interzic
consumul cărnii de porc, cu toate că procentul îmbolnăvirii de
trichineloză printre consumatorii de carne de porc variază în Statele
Unite între 5 şi 25%, în pofida tuturor măsurilor profilactice.
S-ar putea ca unii să se întrebe de ce a creat Allah acest animal, de vreme ce are o înfăţişare dezagreabilă, este murdar şi se hrăneşte cu murdării şi de vreme ce nu putem folosi carnea lui, conform interdicţiei divine. Răspunsul ni-l dau zoologii şi ecologii: porcul se numără printre animalele care curăţă mediul de resturile cadavrelor şi împiedică alterarea acestuia, având un rol important în asigurarea echilibrului ecologic. Din punct de vedere medical, porcul este o sursă care se extrage din pancreasul lui
– un medicament indispensabil pentru unii bolnavi de diabet. Aceasta este o insulină de cea mai bună calitate, cu cea mai apropiată compoziţie de insulină umană, care doar rareori provoacă unele complicaţii, al cărei efect nu se reduce treptat ca rezultat al utilizării ei.
De asemenea, din glandele porcului se extrage calcitonina, unul din hormonii animali cu compoziţia chimică cea mai apropiată de hormonii
umani şi a cărei utilizare provoacă cele mai mici complicaţii. Calcitonina este folosită de ani de zile pentru tratarea unor boli ale oaselor considerate incurabile înainte de descoperirea ei. În plus, porcul este unul dintre cele mai bune animale de laborator pentru testele ştiinţifice, în deosebi în transplantul de organe.
Laudă aceluia care ne-a spus ceea ce se află în ceruri și ceea ce se află pe pământ.
Animalele moarte ca urmare a asfixierii sau împungerii, precum şi cadavrele mâncate de fiare sunt interzise din cauza sângelui rămas în cavităţile şi în organele lor. Mortăciunea, aşa după cum am spus, este cel mai potrivit mediu pentru microbii dăunători şi pentru înmulţirea lor. Dacă însă, un astfel de animal poate fi înjunghiat, atunci carnea lui nu este interzisă, iar înjunghierea presupune sacrificarea lui înainte de întreruperea circulaţiei sangvine şi a respiraţiei. Dovada acestei stări este capacitatea de a elimina cea mai mare parte din sângele lui în momentul sacrificării. Totodată, specialiştii veterinari trebuie să confirme că animalul respectiv nu transmite nici o boală. Nu toate animalele care sunt junghiate, chiar fiind vii, sunt şi potrivite pentru a fi consumate, conform spuselor lui Allah Preaînaltul:
“Întrebaţi-i pe oamenii pricepuţi în cărţi, dacă voi nu ştiţi./ (I-am trimis cu) semne limpezi şi cu scripturi”.(An-Nahl:43-44),
iar dovezile sunt toate lucrurile pe care Allah le-a arătat oamenilor competenţi, căci Allah Măreţul şi Preaînaltul
“El l-a creat pe om/ Şi l-a învăţat pe el vorbirea limpede”.(Ar-
Rahman:3-4),
adică l-a dăruit pe el cu raţiunea şi cu simţurile şi
caracteristicile animalelor, iar prin aceasta se observă care dintre
mâncăruri şi băuturi sunt bune şi care sunt rele, căci
“Dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător”(Al-Ma’idah 5:3).
Iar într-un alt hadis nobil se spune: “Cele necesare le îngăduie pe cele oprite”.
Constatăm în sfârşit că legea divină a îngăduit unele lucruri interzise în condiţii excepţionale, adică atunci când viaţa omului este în pericol din cauza foamei. Hadisele cele nobile au detaliat de asemenea ce animale vânate sunt interzise. Iar ştiinţa nutriţiei a confirmat de zeci de ani şi continuă să confirme că toate mâncărurile permise de Islam sunt bune, adică sunt folositoare omului, în vreme ce tot ceea ce a fost interzis este dăunător sănătăţii.
_________
Centrul Cultural Islamic Islamul Azi