Specii care au trăit în acelaşi timp cu strămoşii lor
Din tot ceea ce am investigat până acum se desprinde următoarea imagine: scenariul „evoluţiei umane“ este o pură ficţiune. Pentru ca un asemenea arbore genealogic să reprezinte adevărul, ar fi trebuit să există o evoluţie gradată de la maimuţă la om, iar dovezile fosile ale acestui proces ar fi trebuit să fie găsite. Însă de fapt, există o foarte mare prăpastie între maimuţe şi oameni. Structurile scheletului, capacitatea craniului, şi alte criterii asemănătoare cum ar fi mersul vertical sau capacitatea de a ne apleca brusc înspre în faţă, disting oamenii de maimuţe. (Am menţionat deja că, bazându-se pe studii recente realizate în 1994 asupra urechii interne, Australopithecus şi Homo habilis au fost clasificate drept maimuţe, în timp ce Homo erectus a fost reclasificat ca fiind în întregime un om modern.)
O altă descoperire semnificativă ce dovedeşte că nu poate exista vreo legătură de rudenie pe arborele genealogic între aceste specii este aceea că unele specii sunt prezentate a fi strămoşii unor specii cu care sunt contemporane. Dacă, aşa cum susţin evoluţioniştii, Australopithecus a devenit Homo habilis, perioadele în care ei au trăit ar fi trebuit să se succeadă. Dar o asemenea ordine cronologică nu există în datele fosile.Conform cu estimările evoluţioniştilor, Australopithecus a trăit începând de acum 4 milioane de ani până acum 1 milion de ani. Pe de altă parte, creaturile clasificate drept Homo habilis se presupune că ar fi trăit până acum 1,7-1,9 milioane de ani. Homo rudolfensis, despre care se spune că ar fi fost mult mai „avansat“ decât Homo habilis, este cunoscut că ar fi trăit până acum 2,5-2,8 milioane de ani! Acestea fiind spuse, Homo rudolfensis este cu aproape 1 milion de ani mai în vârstă decât Homo habilis, al cărui „strămoş“ se presupune că ar fi. Pe de altă parte, vârsta lui Homo erectus este estimată până acum 1,6-1,8 milioane de ani, ceea ce înseamnă că Homo erectus a apărut pe pământ în aceeaşi perioadă temporală cu aşa-zisul său strămoş, Homo habilis.
Alan Walker confirmă acest lucru, susţinând că „s-au găsit dovezi din Africa de Est, că au existat supravieţuitorii târzii ai micilor indivizi aparţinând lui Australopithecus ce au fost contemporani mai întâi cu Homo habilis, apoi cu Homo erectus.“89 Louis Leakey a găsit fosile de Australopithecus, Homo habilis şi Homo erectus aproape una lângă alta în regiunea Olduvai Gorge (gorge înseamnă vale îngustă, chei) din Tanzania, în stratul BII.
Prin urmare, cu siguranţă nu există un asemenea arbore genealogic. Stephen Jay Gould, care a fost un paleontolog de la Universitatea Harvard, chiar dacă şi el a fost un evoluţionist, a indicat acest punct mort cu care se confruntă evoluţionismul astfel:
„Ce s-a ales din scara noastră dacă avem acum trei linii de hominizi ce coexistă (Australopithecus africanus, robustele australopithecineşi Homo habilis), fără dovezi clare că una ar proveni din alta? Mai mult decât atât, niciuna dintre cele trei linii nu prezintă vreo tendinţă de evoluţie, de-a lungul perioadei petrecute pe pământ.“
„Atunci când mergem mai departe de la Homo erectus la Homo sapiens, observăm din nou că nu există niciun fel de arbore genealogic despre care am putea vorbi. Există dovezi ce arată că Homo erectus şi Homo sapiens arhaic au continuat să trăiască până acum 27000 de ani, şi chiar până acum 10000 de ani. În Kow Swamp, în Australia, au fost descoperite nişte cranii de Homo erectus, vechi de aproximativ 13000 de ani. În insula Java, rămăşiţele găsite ale lui Homo erectus au 27000 de ani vechime.“