Scenariul evoluţiei omului
Am văzut în capitolele anterioare că nu există niciun mecanism în natură care să conducă organismele vii la evoluţie şi că speciile de vieţuitoare nu sunt un rezultat al procesului evoluţionist, ci mai degrabă au apărut dintr-o dată în structura lor actuală perfectă. Cu alte cuvinte, ele au fost create individual. Prin urmare, este evident că nici povestea „evoluţiei umane“ nu a avut loc niciodată.
Ce anume susţin evoluţioniştii că ar sta la baza acestei poveşti?
Baza o constituie existenţa a foarte multe fosile, pornind de la care evoluţioniştii au fost capabili să construiască interpretări imaginare. De-a lungul istoriei, au trăit peste 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut. Astăzi, pe Pământ, mai trăiesc doar 120 de specii de maimuţe. Iar aceste aproximativ 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut, constituie o resursă bogată pentru evoluţionişti.
Evoluţioniştii au scris un scenariu pentru evoluţia omului, aranjând unele dintre craniile care s-au potrivit scopului lor într-o anumită ordine, de la cel mai mic la cel mai mare, inserând ici şi colo printre ele şi unele cranii ale unor rase dispărute de oameni. Conform acestui scenariu, oamenii şi maimuţele de astăzi ar avea strămoşi comuni. Aceste creaturi au evoluat în timp şi unele dintre ele au devenit maimuţele din ziua de astăzi, în timp ce un alt grup, ce a urmat o altă ramură de evoluţie, a devenit omul din ziua de astăzi.
Cu toate acestea, toate descoperirile paleontologice, anatomice şi biologice au demonstrat că această pretenţie a evoluţionismului este ficţională şi invalidă la fel ca toate celelalte. Însă nu a fost prezentată nicio dovadă reală care să demonstreze că există vreo relaţie între om şi maimuţă, cu excepţia contrafacerilor, a distorsiunilor şi a desenelor şi comentariilor înşelătoare.Arhivele fosilifere ne arată că de-a lungul istoriei, oamenii au fost oameni iar maimuţele au fost maimuţe. Unele dintre fosilele despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului, aparţin unor rase umane ce au trăit până acum aproximativ 10000 de ani, când au dispărut. Mai mult decât atât, multe comunităţi umane ce trăiesc şi în zilele noastre au aceleaşi trăsături şi caracteristici ca aceste rase umane dispărute, şi despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului. Toate acestea sunt o dovadă clară că omul nu a parcurs niciodată un proces evoluţionist, în niciuna dintre perioadele istoriei.
Cel mai important lucru din toate acestea este faptul că există numeroase diferenţe anatomice între maimuţe şi oameni şi niciuna dintre ele nu e de natură să fi putut apărea în urma unui proces evolutiv. „Bipedismul“ este una dintre ele. Aşa cum vom descrie ulterior în detaliu, bipedismul este o particularitate a omului şi este una dintre cele mai importante caracteristici care distinge omul de celelalte animale.