Rugăciunile

Rugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:

 ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186).

Profetul evidenţiază acest lucru, spunând: „Dacă te rogi, roagă-te numai lui Allah şi, dacă tu cauţi ajutor, caută-l numai din partea lui Allah.”

Aşadar rugăciunea către fiinţele umane sau prin intermediul fiinţelor umane, moarte sau vii, este o formă de șirk. Cel către care sunt direcţionate rugăciunile devine un obiect de venerare. An-Nu’man ibn Bașir a relatat că Profetul a spus: „Implorarea este adorare.”

,,Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă.” (Coran 7: 194).

Rugăciunile adresate sfinţilor de către creştinii catolici sunt șirk. Dacă ceva este pierdut, ei se roagă Sfântului Anton din Theba să-i ajute la găsirea acelui lucru. Sfântul Iuda Thaddaeus este considerat patronul spiritual al lucrurilor imposibile, adresându-i-se rugăciuni pentru a interveni în boli incurabile, căsătorii improbabile sau alte lucruri similare. Se obişnuia ca, atunci când cineva pleca într-o călătorie, să-i adreseze rugăciuni Sfântului Cristopher, patronul spiritual al călătorilor. În 1969 Sfântul Cristopher a fost scos din panteonul sfinţilor prin decret papal, după ce s-a confirmat că, în realitate, era un personaj fictiv. Rugăciunile către Maria, mama lui Iisus, şi ale îngerilor, precum Mihail, sunt de asemenea șirk. Chiar şi creştinii care evită adorarea sfinţilor comit șirk atunci când direcţionează rugăciuni către profetul Iisus, prin intermediul lui sau al numelui său. La fel, orice musulman care se roagă profetului Muhammad comite șirk. În consecinţă, Dumnezeu le porunceşte profeţilor Săi să-i înveţe pe adepţii lor, în capitolul Al-ʻA’raf, următoarele:

,,Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul.” (Coran 7: 188).

Abu Hurayrah a relatat că, atunci când versetul: „Avertizează-ţi cele mai apropiate rude” a fost revelat Profetului, el a spus următoarele rudelor sale: „O, oameni ai Qurayș, asigurați-vă salvarea din partea lui Allah [făcând fapte bune], pentru că eu nu pot să vă feresc de Allah… O, Fatimah, fiică a lui Muhammad, întreabă-mă orice doreşti [în această viaţă], dar nu am nimic care să te ferească de Allah!”