Religia Islamului – partea 1

Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi profeţii lui Dumnezeu.

Islamul a fost religia lui Adam, a lui Avraam, a lui Moise şi a lui Iisus. Dumnezeu face referire la acest lucru în revelaţia finală cu privire la profetul Avraam, spunând:

,,Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.” (Coran 3: 67).

De vreme ce există doar un singur Dumnezeu, iar omenirea este constituită dintr-o singură specie, religia pe care Dumnezeu a poruncit-o pentru fiinţele umane este una. El nu a prescris o religie pentru evrei, alta pentru indieni, alta pentru europeni etc. Nevoile spirituale şi sociale ale omului sunt uniforme, iar natura umană nu s-a schimbat din vremea în care bărbatul şi femeia au fost creaţi. În consecinţă, nicio altă religie nu este acceptată de către Dumnezeu, în afara Islamului, după cum s-a afirmat clar în capitolul ʻAli ʻImran al revelaţiei finale:

,,[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul.” (Coran 3: 19);

,,Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” (Coran 3: 85).

Orice act reprezintă adorare

În sistemul islamic, fiecare act uman poate fi transformat într-un act de adorare. De fapt, Dumnezeu le porunceşte credincioşilor să-şi dedice viaţa Lui. În capitolul Al-ʻAn’am, Allah spune:

 ,,Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea Îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor!” (Coran 6: 162).

Pentru ca această ofrandă să fie acceptată de către Allah, fiecare act trebuie să îndeplinească două condiţii de bază.

Prima: Actul trebuie să fie făcut cu sinceritate pentru mulțumirea lui Dumnezeu şi nu pentru obținerea recunoaşterii sau aprecierii fiinţelor umane. Credinciosul trebuie să aibă conştiinţa de Dumnezeu în ceea ce face pentru a se asigura că nu face ceva interzis de către Allah sau de către ultimul Profet.

Pentru a facilita această transformare a faptelor lumeşti în acte de adorare, Allah l-a desemnat pe ultimul Profet să prescrie scurte rugi care să fie rostite înaintea chiar şi a celor mai simple acte. Cele mai scurte rugi care pot fi folosite pentru orice circumstanţe sunt:

În numele lui Allah.