Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la Uhud. Sahl a spus: „Faţa Profetului a fost rănită, dintele i s-a rupt, iar coiful pe care îl purta a fost strivit de capul său. Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îl spăla de sânge în timp ce ‘Ali îi turna apă pe mâini cu scutul său. Când Fatima şi-a dat seama că sângerarea nu se oprea, a luat o rogojină arsă (din frunze de palmier), a introdus cenuşa în rana Trimisului lui Allah, iar sângerarea a încetat.”

Cenuşa din frunze de palmier arse este foarte eficientă în oprirea sângerării, deoarece constituie un agent puternic de uscare şi afectează cel mai puţin rana deschisă. Alte remedii eficiente de uscare a pielii au un efect puternic de ardere a pielii şi accentuează fluxul sangvin, intensificând sângerarea. Cenuşa din frunze de palmier, aplicată simplu sau amestecată cu oţet, opreşte sângerarea nasului. Autorul lui Al-Qanun a afirmat: „Al-Baradii (papirusul) este eficient în stoparea sângerării şi în pansarea rănilor deschise. În Egiptul antic, hârtia era făcută din baradii uscat. Cenuşa de baradii este eficientă în tratarea ciupercilor şi infecţiilor orale, hemoptizie (a scuipa sânge) şi previne răspândirea infecţiilor.”

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com