Protejarea prizonierilor şi a răniţilor

Drepturile civililor în vreme de război au fost garantate în Islam încă de la apariţia sa în anul 610 d.H. Trupele musulmane au respectat aceste drepturi, nu doar în semn de supunere faţă de superiorii lor, ci, în primul rând, în semn de supunere faţă de Allah şi profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!). Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a ordonat trupelor: „Când mergeţi la război, faceţi asta în numele lui Allah şi pentru slava Lui. Nu depăşiţi limitele, nu vă rupeţi legământul şi nu omorâţi copii.”

Islamul le porunceşte musulmanilor să protejeze prizonierii, să-i trateze bine, să le asigure toate nevoile de bază, să nu-i tortureze sau rănească în niciun fel, fizic sau psihic. În afară de aceasta, Islamul porunceşte musulmanului să protejeze viaţa soldatului dușman rănit, să-i ofere asistenţa medicală necesară, să îi protejeze demnitatea şi să-i asigure toate nevoile de bază. Musulmanii au pus întotdeauna în practică aceste învăţături. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Tratează prizonierii foarte bine.” Ca rezultat, în multe cazuri, mulţi prizonieri au îmbrăţişat cu adevărat Islamul, fiind impresionaţi de tratamentul atent şi moral de care au avut parte în perioada în care au fost captivi.

Din nefericire, multe ţări neislamice neglijează răniţii, lăsându-i să moară, fără a le asigura alimentele necesare şi lăsându-i fără haine, pentru a-i umili. Anumite ţări folosesc prizonierii ca pe şobolani, pentru experimente: îi folosesc pentru a verifica efectul otravei în corp, al îngheţării membrelor şi al spălării creierului.

În islam sunt interzise experimentele pe cei captivi şi insultarea sau torturarea lor. Aceeaşi interdicţie se aplică şi prizonierilor răniţi. S-a întâmplat adesea ca anumiţi prizonieri să îmbrăţişeze Islamul, pentru că au fost impresionaţi de bunul tratament aplicat lor de către musulmani.