Khurram Murad
Egalitatea reprezintă unul dintre acele idealuri umane care, de obicei, se sustrage oricărei definiţii. Transpunerea sa în roluri, reguli şi norme a fost întotdeauna una subiectivă. Din nefericire, acest concept este folosit de către feminiştii moderni ca slogan în cadrul campaniilor de anulare a tuturor diferenţelor de rol. De asemenea, egalitatea este folosită ca un paravan de fum din spatele căruia sunt lansate atacuri împotriva Şariei, din cauza diferitelor ei prevederi privind femeile.
Nu există nicio îndoială că egalitatea reprezintă o necesitate profundă şi un ideal uman veritabil. Însă la fel de adevărat este că egalitatea de roluri nu înseamnă în mod necesar identitate de roluri. Dacă egalitatea este confundată cu identitatea, singura concluzie posibilă este: „O societate în care cu adevărat cele două sexe sunt egale este inimaginabilă“. A elimina diferenţierea rolurilor nu poate genera decât consecinţe catastrofice, aşa cum am specificat mai sus, în ceea ce priveşte societatea în genere şi fenomenele intercorelate de moralitate sexuală, familie, reproducere, creştere a copiilor, dezvoltare a personalităţii, fapt care se poate constata deja cu claritate în Occident. Chiar şi un aspect aparent minor, cum ar fi răspândirea metodelor anticoncepţionale, a devenit un instrument important în promovarea sexului extramarital, în modificarea valorilor sexuale, în tulburarea rolurilor, destrămarea familiei, devalorizarea creşterii copiilor şi a vieţii casnice. S-a realizat într-adevăr controlul populaţiei, însă a apărut un mare semn de întrebare referitor la destinul final al rasei umane.
Islamul recunoaşte diferenţele evidente dintre bărbat şi femeie şi le modelează rolurile sociale aferente în consecinţă, dar subliniază la fel de mult identitatea de esenţă a naturii lor de fiinţe umane şi dreptul de a avea şanse egale la împlinire personală prin rolurile lor din această lume şi, finalmente, mult mai important, declară egalitatea lor în Faţa lui Allah în Viaţa de Apoi. Conform Şariei, bărbatul şi femeia sunt egali în calitate de fiinţe umane şi au un număr egal de îndatoriri şi drepturi reciproce. Familia, ca şi unitate, are drept conducător bărbatul, pentru că nicio instituţie nu poate supravieţui fără un lider, dar sub nicio formă acest fapt nu denotă că femeia este inferioară bărbatului. Ea nici măcar nu e obligată să preia numele soţului şi să renunţe la propria sa identitate după căsătorie. Partea sa de moştenire reprezintă o jumătate din partea bărbatului, dar ea nu este obligată să contribuie absolut deloc la întreţinerea familiei.
Multe prevederi specifice ale Şariei referitoare la drepturile şi obligaţiile femeilor, conduita şi comportamentul lor, veşmântul şi separarea lor, la legile privind căsătoria şi divorţul şi lucrul în afara casei pot fi înţelese mai bine în această lumină. Dar, la fel de important este să ţinem minte că multe din practicile predominante din societatea musulmană de astăzi, care au ajuns să fie la modă ca rezultat al secolelor de decadenţă şi stagnare, precum şi al influenţelor ne-islamice, nu ar trebui să fie folosite pentru a înţelege şi judeca Islamul.
Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi