Despre Avicenna

Avicenna (980-1036) a fost unul dintre medicii musulmani lideri. El a colectat și sintetizat o mare parte din munca anterioară făcând și multe adăugiri. Cartea lui medicală principală, „Canonul” a devenit una dintre lucrările de bază de referință în vremurile medievale.

Această lucrare este o contribuție prețioasă nu doar pentru medicina medievală dar și pentru istoria universală a medicinii tuturor timpurilor. A fost preferată lucrărilor medicale anterioare a lui Hipocrate, Galen și Rhazes în predarea la universitățile din Est și Occident.

Studiul său asupra bolilor și controlarea lor a fost împrumutat parțial din antichitate și parțial dezvoltat prin observarea sa empirică și practicile care încă mai sunt folosite în prezent în medicina tradițională în țările din Orientul Îndepărtat.

În enciclopedia sa medicală, „Al-Canon”, el a dedicat capitole întregi anatomiei, fiziologiei și afecțiunilor urechii, nasului și gâtului.^[1]

Despre Avicenna

Pentru diagnosticarea bolilor urechii, nasului și gîtului el folosea oglinzi reflectante, specule speciale și palparea cu degetele pentru a face diferența între umflături. Abilitatea sa dezvoltată în palpare i-a permis să diagnostice bolile orale, faringiene și laringiene cu o precizie exactă. El putea face diferența între leziunile benigne și maligne și era capabil să diagnostice paralizia corzilor vocale fără nici o vizualizare.

El a oferit informații detaliate despre simptomele surzeniei, acufeniei^[2], amețelii, rinoreei, răgușelii, disfagiei^[3] și stridorului. El a enumerat cauzele cunoscute ale surzeniei și acufeniei și a numit cel puțin cinci tipuri de acufenie, și a făcut referire pentru prima dată la surzenia și acufenia toxică.^[4]

El a inventat instrumente și unelte pentru examinarea și diagnosticarea bolilor și a descris o nouă cale de evaluare a nivelului de auz printr-un test simplu de voce. El a recomandat pentru prima dată un tub curbat făcut din argint sau aur, care să fie introdus în laringe pentru a salva pacienții care se sufocă. Însă, unii istorici au atribuit eronat performanța printei intubări endotraheale lui MacEwan și Einsenmenger în 1847.^[5]

[1] Avicenna A.H.A., “Al-Canon in Medicine“, Vol. 1, 2 & 3, Dar Sader Press, Beirut, Lebanon, 1980, pp. 55, 148, 161, 1988.

[2] Senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un stimul extern.

[3] Dificultate în înghițirea alimentelor.

[4] Stephens S.D.G., Tratamentul acufeniei o perspectivă istorică , Jurnalul de laringologie și otologie, Octombrie 1984, Vol. 98, pag. 963.

[5] Sercer A., “Traheostomia de-a lungul a 2000 de ani de istorie”, Ciba Symposium Journal, Vol. 10, No. 2, 1965, pag. 78.