Nenorocirile
Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare.
Răbdarea
Obstacolul este fundamentul pe care se dezvoltă calitatea spirituală cea mai înaltă ‒ răbdarea. În consecinţă, nu este de mirare când vedem că cei drepţi devin subiectul multor tragedii şi dificultăţi ce au loc în viața lor. Sa’d a relatat că l-a întrebat pe Profet care dintre oameni a avut parte de cele mai multe încercări, iar el a răspuns: „Profeţii şi apoi aceia care i-au plăcut pe ei cel mai mult. Omul este testat potrivit nivelului său de credinţă. Dacă credinţa sa este fermă, încercările sale cresc în gradul de severitate, iar dacă există slabiciune în credinţa sa, el va fi încercat pe măsură.”
Răbdarea adevărată este produsul credinţei profunde în Dumnezeu în vreme de nenorocire. Încrederea cuiva în Domnul este un aspect important al adorării şi consecinţa naturală a adevăratei credinţe. De vreme ce credinţa în Allah înseamnă acceptarea faptului că nimic nu se petrece în univers fără permisiunea Lui, atunci numai Allah merită încredere completă din partea omenirii. De aceea numai promisiunea lui Dumnezeu nu este niciodată încălcată. Indiferent de cât de dreaptă poate fi o fiinţă umană, ea poate greşi. Oamenii se vor dezamăgi unii pe alţii întotdeauna din cauza naturii lor supuse greşelii. În consecinţă, Allah amintește, în capitolul Yusuf, ce a spus profetul Iacob:
,,Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!” (Coran 12: 67).
Allah asigură omenirea de faptul că, dacă are pe deplin credinţă în El, El le va fi de ajuns oamenilor în cele mai grele momente ale lor:
„Iar aceluia care crede în Allah, El îi este de ajuns.” (Coran 65: 3).
Credinţa în Dumnezeu este întrupată în credinţa fermă că doar Allah ştie ceea ce este cel mai bine pentru omenire, în credinţa fermă că ceea ce oamenii pot percepe ca fiind bun pentru ei, pe termen lung, ar putea fi rău pentru ei. 
După cum a spus Allah în capitolul Al-Baqara:
,,Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” (Coran 2: 216).
Încercările prin care Allah testează fiinţele umane sunt special pliate pe nevoile lor individuale şi pe circumstanţe. Dumnezeu creează încercări pentru fiecare persoană, conform abilităţilor sale, pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în ea. Ar fi nedrept ca fiinţele umane să fie puse la încercare dincolo de capacităţile lor, iar, mai apoi, să fie pedepsite pentru eşecul lor. În consecinţă, Dumnezeu evidenţiază în multe versete ale revelaţiei finale că El nu este nedrept cu nimeni. De exemplu, el spune în capitolul Al-Kahf:
,,Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul!” (Coran 18: 49).
Dacă Allah este cu adevărat drept, înseamnă că încercările cu care se confruntă fiinţele umane în această viaţă stau în putința lor de a le gestiona. Pentru a reasigura omenirea, Allah afirmă acest fapt în mod repetat în Coran. Un exemplu al reasigurării Sale poate fi găsit în al doilea capitol intitulat Al-Baqara:
,,Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.” (Coran 2: 286).
Mai mult decât atât, Preaînaltul promite că situaţiile dificile cu care se confruntă oamenii în această viaţă nu sunt fără intervale de odihnă. Dacă încercările ar fi permanente, cu siguranţă ele ar fi insuportabile. În consecinţă, fiecare test este urmat de o perioadă de linişte, după cum Allah a afirmat de două ori în capitolul Al-Inshiraah:
,,Alături de greu vine şi uşorul! Alături de greu vine şi uşorul!” (Coran 94: 5-6).