Adnan Ash-Shareef

O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi cel care cere şi cel de la care se cere!/ Ei nu L-au preţuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Cel Tare şi Preaputernic. (Al-Hajj: 73-74)

Numeroase versete coranice au unele sensuri care se dezvăluie unul după altul, o dată cu trecerea timpului şi a progresului ştiinţei. În timpul revelaţiei, credincioşii au înţeles că versetul sfânt de mai sus este o mustrare şi o ironie la adresa idolatrilor şi a zeilor lor şi a ofrandelor pe care le aduceau lor. Idolii nu pot să creeze nici o muscă, să salveze pânăşi ofrandele care li se aduceau şi pe care le răpesc muştele. Acesta este unul din sensurile versetului de mai sus, dar astăzi noi desprindem din acest verset numeroase provocări ştiinţifice şi sensuri: El este o provocare coranică valabilă până în Ziua de Apoi, adresată ateilor care au făcut din ştiinţă un zeu. Ei nu vor fi în stare să creeze nici o muscă, chiar dacă şi-ar uni eforturile pentru această încercare.

Ştiinţa nu va ajunge niciodată să creeze o celulă şi atunci cum să creeze o muscă alcătuită din sute de mii de celule vii diferite şi specializate? În el sunt sensuri ştiinţifice miraculoase pe care ştiinţa le-a descoperit astăzi, printre care acela că aparatul digestiv al muştei, este dotat cu enzime care-i permit în decursul câtorva secunde să transforme orice mâncare pe care o răpeşte de la noi sau cu care se hrăneşte şi să o asimileze şi, în felul acesta, nu o mai putem salva de la ele. Nu sunt doar idolii cei care sunt neputincioşi în ceea ce priveşte recuperarea lucrurilor răpite de muşte. Muştele domină pânăşi astăzi peste întinse suprafeţe ale globului terestru şi le răpesc, în sensul că omul nu poate să trăiască pe ele, ba nici măcar să intre în ele.

Muştele ne pot răpi sănătatea şi chiar viaţa, căci ele transmit şi cauzează cele mai multe tipuri de febră, printre care encefalomielita virotică, căreia medicina nu i-a găsit un tratament până în momentul de faţă. În felul acesta, în pofida slăbiciunii muştei, omul rămâne neputincios în faţa ei, incapabil de a imita măreţia artei creării ei, slab în faţa răpirii resurselor alimentare şi a forţelor sănătăţii sale de către ea. Este suficient să reamintim doar faptul că boala somnului – o infecţie mortală a creierului – este transmisă de musca tse tse care continuă să provoace mii de morţi în Africa. În acelaşi timp, această muscă se caracterizeazăşi prin unele avantaje, având în vedere că ea i-a împiedicat pe africani să extermine animalele sălbatice şi să le distrugă mediul, fiindcă musca transmiţătoare a bolii somnului ucide atât omul cât şi vitele lui, dar nu este primejdioasă pentru animalele sălbatice.

Cercetătorii biologi şi-au pus întrebări în legătură cu secretul imunităţii cu care Domnul a înzestrat muştele şi ţânţarii care transmit cele mai nimicitoare boli şi tipuri de febră, având în vedere că unele muşte poartă pe un centimetru pătrat din corpul lor aproximativ cinci milioane de bacterii.

Studiile în legătură cu aparatul care asigură imunitatea acestor insecte au confirmat că este vorba de cel mai simplu aparat imunitar al fiinţelor vii, dar în acelaşi timp şi cel mai eficient şi rapid. Ştiinţa încearcă în momentul de faţă să sondeze adâncurile necunoscute ale aparatului imunitar ciudat, rapid şi eficient al muştelor şi al ţânţarilor, pentru a valorifica această descoperire pentru perfecţionarea imunităţii omului, mai ales în tratarea maladiilor rezultate din deficienţa sau lipsa acesteia, care sunt cele mai grave şi cele mai dificile de tratat până în prezent. Muştele ocupă locul al treilea ca număr între vietăţi, urmând după furnici şi ţânţari şi, dacă nu ar exista îndurarea lui Allah, care călăuzeşte numeroasele făpturi ale sale, cum sunt păsările, furnicile, peştii, microbii, viruşii şi altele, împotriva muştelor, acestea ar acoperi suprafaţa globului terestru şi ar face viaţa imposibilă pe el în decursul câtorva zile. Există specii de muşte care se înmulţesc cu o viteză uimitoare, încât dacă toate ouăle ar ecloza şi puii ar trăi şi s-ar înmulţi la rândul lor, dintr-o singură pereche ar rezulta într-un singur sezon un număr de exemplare de ordinul numărului 10 urmat  de şaizeci de zerouri!

Studiile întreprinse începând din anul 1971 au descoperit existenţa unui limbaj chimic propriu fiecărei specii de muşte, cu care ele îşi reglează modul de viaţăşi coabitarea cu ceilalţi indivizi ai speciei. Din acest cod face parte faptul că femela secretă în perioada împerecherii o substanţă chimică volatilă pe care o recepţionează perişorii sensibili de la picioarele muştelor masculi şi o transmit apoi celulelor nervoase care emit ordinele de declanşare a apetitului sexual şi de urmărire a femelei. Primul mascul care ajunge la femelă secretă o substanţă cu efect de antidot al substanţei secretate de femelă, care anulează efectul atractiv al acesteia pentru ceilalţi masculi şi cu ea acoperăşi corpul femelei, îndepărtând în felul acesta ceilalţi masculi care l-ar putea deranja şi astfel rămâne numai el cu partenera pentru a se acupla.

Un cercetător biolog contemporan a petrecut câţiva ani din viaţa sa ştiinţifică studiind o specie de muşte, cunoscută cu numele popular musca albastră, şi a consemnat următoarele concluzii, pe care le-am tradus din lucrarea lui în limba franceză: “Musca albastră este în realitate o maşină mică, extrem de perfecţionată. Ea este o insectă bine înzestrată, îndeosebi în ceea ce priveşte aripile şi zborul ei, ceea ce i-a făcut pe mulţi dintre colegii mei să-mi scrie, zicându-mi: nu mai cutezăm să ucidem o muscă după lectura cărţii tale despre muşte. Acesta este un lucru de înţeles, căci cum ar fi cu putinţă să distrugă o maşină vie în faţa căreia cele mai exacte şi mai complexe ceasuri par un lucru extrem de grosolan şi imperfect? Cum de reuşeşte musca albastră 200 de bătăi din aripi într-o secundă, ştiindu-se că orice aparat muscular obişnuit nu se poate contracta de mai mult de o sută de ori într-o secundă? Dar natura ( de ce nu o fi spunând, oare, Creatorul muştei?) a ajuns la acest grad înalt al frecvenţei bătăii aripilor, cu ajutorul unei serii de mecanisme care se influenţeazăşi se completează unul pe altul: aripile muştei sunt fixate direct pe pieptul ei, unde există în interior două perechi de muşchi care ridicăşi coboară pieptul şi care lucrează în sens invers, adică atunci când perechea muşchilor ridicători ai pieptului se contractă împreună cu ei se ridică şi aripile muştei, când perechea muşchilor coborâtori se contractă, coboară împreună cu ei şi aripile muştei, iar când muşchii ridicători ai pieptului sunt în acţiune, muşchii coborâtori sunt în stare de odihnă. În felul acesta, musca albastră reuşeşte două sute de bătai din aripi pe secundă, fără să obosească.

Iar,acţiunea motorului cu piston dublu al autoturismului nu face decât să imite, în mod aproximativ, operaţiunea bătăii din aripi a muştei.”

Cât priveşte procesul nervos care reglează sincronizarea contracţiilor muşchilor ridicători ai aripilor şi întinderea muşchilor coborâtori ai lor, acesta este una din cele mai complicate şi mai frumoase operaţiuni, dar ea nu-i interesează decât pe specialiştii din domeniul entomologiei.

O echipă de cercetători din domeniile biologiei, fizicii şi chimiei organice de la Universitatea din Marsilia a avut nevoie de zece ani pentru a confecţiona o maşină rudimentară, în greutate de câteva tone, capabilă să imite câteva din funcţiile membrelor muştei.

Ochiul muştei, care are un volum de mai puţin de o jumătate de milimetru cub, este compus din trei mii de ochi minusculi, fiecare din ei fiind legat de opt celule de recepţionare optică: două pentru culori şi şase specializate în descoperirea celor mai slabe mişcări care se produc în câmpul vizual al muştei, ceea ce înseamnă că în ochiul muştei există patruzeci şi opt de unităţi de recepţionare a luminii. În plus, Creatorul- mare este puterea Lui!- a înzestrat această minune zburătoare cu un milion de celule nervoase specializate în deplasările muştei de sus în jos, de jos în sus, din faţă în spate şi din spate în faţă, şi aceasta prin intermediul a treizeci şi opt de perechi de muşchi, dintre care şaptesprezece perechi pentru aripi şi douăzeci şi una de perechi pentru mişcările capului.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi