Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu? (Az-Zumar: 9).
„Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. 
„Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, apropie de El.” (Louis Pasteur)
1. CUM S-AU ÎNĂLŢAT MUNŢII
Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi (Al-Ghaşiya:19).
Datorită presiunii uriaşe şi altor factori geologici din interiorul şi din exteriorul pământului, s-au format plăcile şi blocurile de pământ, alcătuite din scoarţa pământului şi o parte din învelişul lui, pe care se sprijină astăzi continentele şi oceanele.
Aceste plăci tectonice sunt pentru straturile pământului de sub ele ca nişte scânduri de lemn care plutesc pe suprafaţa apei, îndepărtându-se foarte încet unele de altele. Aşa au apărut şi continentele, mările şi oceanele şi s-a întins şi pământul, continuând şi în prezent aceste fenomene. Alte plăci tectonice se apropie unele de altele, apoi se ciocnesc, iar blocul mai greu se scufundă treptat sub cel mai uşor, ridicându-l, aşa cum ridică ranga un bloc greu de piatră. În felul acesta s-au ridicat şi s-au înălţat foarte lent şi munţii, în decursul a milioane de ani. Lanţul Munţilor Himalaya s-a ridicat ca urmare a ciocnirii blocului tectonic indian cu blocul asiatic, lanţul munţilor Alpi ca urmare a ciocnirii dintre blocul african şi blocul european, lanţul munţilor Anzi din America de Sud ca urmare a ciocnirii dintre blocul american şi blocul african.
Studiul fosilelor demonstrează existenţa unor resturi de fiinţe în cele mai multe masive muntoase, ceea ce dovedeşte că, în vremuri de mult apuse, suprafeţele actuale s-au aflat sub suprafaţa apei.
2. CUM S-AU FORMAT MUNŢII
“Şi am aruncat pe el munţi neclintiţi, Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită “
Munţii de bazalt şi de granit s-au format foarte lent, cu peste trei milioane de ani în urmă, datorită “aruncării”, adică datorită lavei aruncate din măruntaiele pământului, care s-a răcit şi s-a acumulat în decursul a milioane de ani, iar apoi s-a ridicat deasupra suprafeţei mării, datorită ciocnirii şi întrepătrunderii plăcilor tectonice, aşa cum, am explicat în comentariul ştiinţific la versetul sfânt: “Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi” (Al-Ghashiya:19).
Cât despre munţii de gresie sau de calcar, şi ei s-au format tot datorită “aruncării”, adică din materialele calcaroase şi alte resturi de pământ şi roci purtate de ploi şi de râuri şi aruncate în mări şi oceane, pe lângă materialele calcaroase din recifii de corali. Toţi munţii, fie că este vorba de cei vulcanici, de cei calcaroşi sau de cei alcătuiţi din ambele tipuri de roci, s-au format sub suprafaţa apei, în fundul oceanelor şi al mărilor, datorită “aruncării” de la suprafaţa pământului sau din interiorul lui. Observăm, în versetele următoare, miracolul ştiinţific conţinut de cuvântul “a arunca”, prin care se sugerează, în mod uimitor, procesul de formare al munţilor, aşa cum l-a descoperit geologia recent:
Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19) .
El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi. (An- Nahl: 15).
El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ, munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi. (Luqman: 10).
3. ECHILIBRUL PĂMÂNTULUI “Şi munţii ca ţăruşi”
S-a relatat că Trimisul cel generos a zis: “ Când Allah a creat pământul, el a început să se balanseze şi l-a fixat pe el cu munţii.”
Cuvântul rawasi, tradus de cele mai multe ori prin “munţi”, derivat de la verbul rasa “a fixa”, apare în opt versete sfinte. Dacă va reflecta îndelung asupra lor, probabil că orice geolog va cădea cu faţa la pământ, smerit, confirmând adevărul cuvintelor lui Allah. Ştiinţa nu a descoperit decât recent informaţiile conţinute în ele. Iată aceste versete:
1. El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. (ArRa’d: 3).
2. Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19) .
3. El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi. (An- Nahl: 15).
4. Nu este El Cel care a făcut pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i-a făcut munţi neclătinători şi a pus o stavilă între cele două mări ? Este un alt Dumnezeu alături de Allah ? Nu, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! (An-Naml: 61).
5. El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi. Şi am coborât Noi din cer ploaia şi am făcut să crească pe el plante folositoare de tot felul. (Luqman: 10).
6. Şi El a pus deasupra lui [a pământului] munţi neclintiţi şi l-a binecuvântat şi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană în patru zile egale, pentru cei care întreabă. (Fussilat: 10).
7. Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat: 27).
8. Şi a întărit munţii lui. (An-Nazi’at: 32)
Comentariu ştiinţific
Datorită rotaţiei pământului în jurul axei sale, se produce forţa centrifugă, care aruncă în afară ceea ce se află pe suprafaţa pământului. La rândul său, forţa gravitaţională atrage ceea ce se află pe pământ, spre centrul său.
Datorită faptului că forţa centrifugă este egală cu forţa gravitaţională, pământul nu se înclină şi nu se perturbă, în ciuda rotirii sale. Dar pentru ca forţa centrifugă să fie egală cu forţa gravitaţională, este nevoie ca scoarţa terestră să fie echilibrată în toate componentele sale, iar munţii joacă un rol însemnat în acest echilibru, datorită rădăcinilor lor, care pătrund adânc în straturile pământului. Munţii sunt pentru pământ ceea ce este ancora pentru vapor şi ceea ce sunt ţăruşii pentru cort. Ei sunt asemenea aisbergului care pluteşte pe mare; se afundă şi se ridică pe pământ, fără ca noi să ne dăm seama, asemenea aisbergului care se înalţă şi se cufundă în apele oceanului.
Acest rol, pe care munţii îl au în menţinerea echilibrului pământului, nu a fost descoperit de ştiinţă, decât în secolul XIX, de către savanţii Eurie (1854) şi Duitton (1889).
Îi întrebăm pe aceia care au îndoială în privinţa Coranului cel Sfânt şi a Trimisului cel generos: Cine l-a învăţat pe Profet ştiinţa despre munţi şi în ce lucrare a cercetătorilor din antichitate există informaţii despre munţi, despre felul în care s-au format şi s-au înălţat, despre rolul lor în împiedicarea tulburării sau balansării pământului, în pofida rotirii în jurul axei sale?
Acestea sunt fapte care nu au devenit cunoscute decât în secolele XIX şi XX şi care nu au fost cunoscute cu cincisprezece veacuri în urmă, decât de către Creatorul munţilor – Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul.
În sfârşit , probitatea ştiinţifică ne obligă să menţionăm faptul că Ali ben Abi Talib – Pacea asupra lui! a comentat într-o manieră ştiinţifică uluitoare ceea ce se menţionează în Coranul cel Sfânt şi în Tradiţia Nobilă despre rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului. Astfel, în predica lui citim: “şi a fixat prin stânci legănarea pământului”; în predica 89 citim: “şi a echilibrat cu ajutorul munţilor rocile lui”; în predica 204 citim: “şi i-a făcut pe ei reazem pentru pământ şi i-a sprijinit pe ei cu ţăruşi şi a liniştit mişcarea lui” .
Centrul Cultural Islamic IslamulAzi