Iubirea de Dumnezeu

De asemenea, șirk are loc atunci când fiinţele umane iubesc, au încredere sau le e frică de creaţie mai mult decât de Allah. În capitolul Al-Baqara a ultimei revelaţii, Dumnezeu a spus:

„Dar sunt printre oameni [și unii] care Îi fac în afară de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah.” (Coran 2: 165).

Atunci când aceste emoţii şi altele similare sunt direcţionate mai puternic către creaţie, ele fac ca fiinţa umană să nu I se supună lui Dumnezeu, în efortul său de a-i mulţumi pe alţi oameni. Doar Allah merită un devotament emoţional complet din partea oamenilor, pentru că doar El este Cel care ar trebui să fie iubit şi temut mai mult decât creatura. Anas ibn Malik a narat că Profetul a spus: „Oricine posedă (următoarele trei) caracteristici a gustat dulceaţa credinţei: acela care Îl iubeşte pe Allah şi pe Profetul Său mai mult decât orice; acela care iubeşte o altă fiinţă umană doar de dragul lui Allah şi acela care urăşte întoarcerea la necredinţă, după ce Allah l-a salvat, precum urăşte să fie aruncat în focul iadului.”

Toate motivele pentru care oamenii iubesc alţi oameni sau iubesc alte fiinţe create sunt motive de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe creaţia Sa. Oamenii iubesc viaţa şi succesul şi detestă moartea şi eşecul. De vreme ce Allah este sursa supremă a vieţii şi a succesului, El merită întreaga dragoste şi deplinul devotament al omului. Oamenii, de asemenea, îi iubesc pe aceia care le fac bine şi îi ajută atunci când sunt în nevoie. De vreme ce toate beneficiile (7: 188) şi ajutorul (3: 126) vin de la Dumnezeu, El ar trebui să fie iubit mai mult decât orice altceva:

„Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le-aţi putea număra.” (Coran 14: 34).

Iubirea pe care oamenii ar trebui să o simtă pentru Dumnezeu nu trebuie să fie asemenea iubirii lor emoţionale pentru creaţie. La fel cum iubirea pe care oamenii o simt pentru animale nu trebuie să fie aceeaşi cu aceea pe care ei o simt pentru alţi oameni, iubirea pentru Allah trebuie să o depăşească pe aceea pe care o simt oamenii unii faţă de alţii. Iubirea omului faţă de Dumnezeu trebuie să fie, în mod fundamental, o iubire manifestată prin respectarea necondiţionată a legilor lui Allah, precum se afirmă în capitolul ʻAli ʻImran:

,,Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre!” (Coran 3: 31).

 Acesta nu este un concept abstract, pentru că iubirea omului faţă de alţi oameni implică, de asemenea, supunere. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană iubită cere să fie făcut ceva, oamenii vor încerca să facă ceea ce li s-a cerut, conform gradului de iubire pe care îl simt faţă de acea persoană.

Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie exprimată în iubirea pentru aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte. Este de neconceput ca cineva care Îl iubeşte pe Allah să-i urască pe aceia pe care Allah îi iubeşte şi să-i iubească pe aceia pe care Allah îi urăşte. Potrivit lui Abu Umamah, Profetul a spus: „Acela care iubeşte pentru Allah şi urăşte pentru Allah, îndepărtează pentru Allah şi ţine pentru Allah, şi-a desăvârşit credinţa.”

În consecinţă, aceia a căror credinţă este corectă îi vor iubi pe aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu. În capitolul Maryam, Allah indică faptul că El sădeşte iubire în inimile credincioşilor dacă aceștia sunt drepţi:

,,Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire.” (Coran 19: 96).

De asemenea, Abu Hurayrah a relatat că Profetul lui Allah a spus următoarele lucruri în această privinţă: „Dacă Allah iubeşte un supus, El îi aduce la cunoştinţă îngerului Gavriil că îl iubeşte pe cutare şi îi spune acestuia să facă acelaşi lucru, iar Gavriil îl iubeşte. Apoi Gavriil îi cheamă pe locuitorii raiului: «Allah îl iubeşte pe cutare, prin urmare, iubiţi-l!» Deci locuitorii raiului îl iubesc. Apoi lui îi este acordată iubirea oamenilor de pe pământ.”