Şeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care au fost dintre cei pioşi, numai că ceea ce văd sau aud sunt jinni şi diavoli.
Unii spun că mormitele s-au despicat, şi cel mort a ieşit afară şi le-a vorbit şi i-a îmbrăţişat. Acestea se întâmplă de cele mai multe ori lângă mormintele unor apostoli, sau chiar a unor oameni obişnuiţi. Şi acele aparţii tot de la Şaitan sunt. Uneori, apare şeiatn cu chip de om şi spune: «Eu sunt Profetul cutare, ori eu sunt şeicul cutare, ori eu sunt învăţatul cutare» care este cu adevărat o minciună. Şi şeitanii sunt aşa de convingători în amăgirile lor că acela care îi vede chiar crede că acela care i s-a arătat este cel mort, ori sfântul cel venerat. Insă, cel care crede va ştii cu siguranţă că apariţia aceea este o amăgire a lui Satan. ”
In Sunna este explicat că fiecare om are un corespondent jinn care îl înoţeşte peste tot. Acest soi de jinn se numeşte «qariin» şi el instigă la fapte rele.
Trimisul lui Allah a spus: „Fiecăruia dintre voi i s-a atribuit câte un jinn.” A fost întrebat: „Chiar şi tu, o, Trimisul lui Allah, ai unul?” E, Profetul a răspuns: „- Chiar şi eu, numai că Allah (swt) m-a ajutat şi s-a supus. Acum el spune numai ceea ce se cuvine.”
In cazurile în care se pretece „miracolul” în care „spiritul invocat” dă detalii foarte exacte despre viaţa şi caracterul celui mort, mecanismul e simplu: qariin-ul mijolcitorului i-a legătura cu cel care a fost qariin-ul mortului şi acela îi dă detalii exacte despre viaţa şi faptele celui mort.
Desigur că acela care apelează la astfel de mijloace de „comunicare” deja şi-a indus starea de a admite orice din dorinţa de a depăşi barierele dintre cele două lumi şi primeşte acestea ca pe nişte „minuni”, dar ele nu sunt decât amăgiri, pentru că el nu „comunică” cu cel mort, ci cu jinnul acela păcătos.
Acestea toate sunt amăgiri ale diavolului spre a-l abate pe om de la Calea cea drepată strecurându-i în suflet îndoieli de genul «dar dacă…, poate că…., de ce nu ar fi posibilă şi întorcerea sufletului de vreme ce „există” aceste manifestări la care am fost martor?».
Ce urmăreşte Șaytaan cu ceste amăgiri: ca oamenii să creadă în „puterea celor morţi” numai că această aşa zisă putere provine din trucurile lui Satan, iar omul care ajunge să îi venereze pe cei morţi, în fapt, venerează puterea lui Satan de a-i amăgi.
In zile noastre cultul şi venerarea morţilor a luat o amploare extraordinară şi a ajuns să îi amăgească şi pe cei care cred că încă se mai închină Unuia Dumnezeu.
sursa: rasarit.com