Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit musulmanilor să nu intre într-o zonă în care este răspândită ciuma şi să rămână în zona afectată [dacă deja se află în ea]
Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Odată a fost o epidemie de ciumă, iar cineva era în preajma zonei afectate. Cel mai bun tip de prevenţie este de a nu intra în zona contaminată pentru a nu te expune riscului infectării şi îmbolnăvirii. A te expune unui asemenea pericol desfide religia şi logica unei minţi sănătoase. A sta departe de zona infestată reprezintă un tip de prevenţie prin care Allah a îndrumat şi călăuzit oamenii. Cel care evită zonele şi aerul contaminat este ca şi cum ar respecta o formă de dietă sau o metodă profilactică.
Interdicţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) adresată musulmanilor de a nu părăsi zonele afectate de epidemie are două înţelesuri posibile:
- încurajarea inimii de a depinde şi de a se baza doar pe Allah, rămânând răbdătoare şi mulţumită de tot ceea ce Allah a hotărât;
- cele mai recunoscute autorităţi medicale afirmă că putem preveni îmbolnăvirea în timpul unei epidemii dacă ajutăm corpul să scape de fluidele şi umezeala dăunătoare, dacă respectăm o dietă, dacă păstrăm uscăciunea corpului în general; suntem avertizaţi să nu ne angajăm în activităţi sportive şi să nu facem baie. Corpul uman deţine de obicei substanţe dăunătoare ce sunt latente, dar care uneori sunt activate prin practicarea sporturilor şi prin îmbăiere.
Ele se combină apoi cu substanţele benefice ale corpului şi generează anumite boli. Când ciuma loveşte un ţinut, cel mai bun lucru care poate fi făcut este de a rămâne liniştit în acel ţinut, astfel încât substanţele dăunătoare din corp să nu fie stimulate sau activate. A părăsi zona afectată de ciumă necesită mişcare şi efort fizic, ambele foarte dăunătoare în acest caz.
Acestea sunt afirmaţiile celor mai recunoscute autorităţi medicale din trecut şi prezent ce ne ajută să înţelegem corectitudinea poruncilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) menite să ne asigure bunăstarea inimii şi a corpului.
Cineva ar putea obiecta, afirmând că spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – „Nu abandonaţi ţinutul şi nu fugiţi!” – contrazic interpretarea menţionată anterior. A părăsi ţinutul afectat de ciumă având la bază un alt motiv decât fuga de boală, cum ar fi intenţia de a călători, nu cade sub incidenţa interdicţiei.
Există o mare înţelepciune ascunsă în spatele poruncii de a rămâne în ţinutul contaminat de ciumă:
- a evita răul şi căile ce ar putea conduce la rău;
- a prezerva sănătatea corpului ce constituie vehiculul pe care oamenii se bazează pentru a obţine cele necesare vieţii şi pentru a îndeplini cerinţele referitoare la atingerea stării optime în Lumea de Apoi;
- a evita ca oamenii să se îmbolnăvească respirând aerul poluat şi contaminat;
- a evita contactul apropiat cu cei afectaţi de ciumă pentru a nu se îmbolnăvi ei înşişi de ciumă;
- a prezerva sănătatea trupului şi a sufletului, a le feri de contaminarea şi superstiţia care îi afectează doar pe cei care cred în ele.
Pe scurt, interdicţia de a intra în zonele afectate de ciumă reprezintă o măsură preventivă, un fel de metodă profilactică menită să ne îndepărteze de căile răului. Interdicţia de a părăsi zona care a fost lovită de ciumă determină supunerea în faţa Voinţei şi a hotărârilor lui Allah. Prima poruncă ne învaţă şi ne instruieşte, în timp ce a doua poruncă atrage după sine supunerea şi încrederea că rezolvarea tuturor problemelor este la Allah.
„’Umar era în drum spre Aş-Şam când a ajuns în zona Sargh unde s-a întâlnit cu Abu Ubaydah bin Al-Jarrah şi nişte oameni. Ei i-au spus lui ’Umar că izbucnise ciuma în Aş-Şam. S-au iscat controverse între ei în legătură cu ce ar trebui să facă. Aşa că ’Umar i-a spus lui Ibn Abbas: «Cheamă-i pe primii emigranţi!» Ibn Abbas a zis: «I-am chemat, dar ei de asemenea au intrat în dispută. Unii dintre ei au spus (referindu-se la Umar): ‛Ai plecat cu un scop şi îţi recomandăm să nu ne întoarcem până ce nu îl îndeplinim.’ Alţi emigranţi au spus: ‛În compania ta se află cei mai buni oameni şi cei care au rămas dintre companionii Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). De aceea nu-ţi recomandăm să îi trimiţi în zona cu epidemie.’» ’Umar a spus: «Plecaţi de aici!» Apoi a spus: «Chemaţi-i pe ansari!» Eu (Ibn Abbas) i-am chemat, iar ’Umar le-a cerut opinia. Ansarii au intrat în dispută, aşa cum făcuseră şi emigranţii, şi le-au copiat comportamentul. ’Umar a spus: «Plecaţi de aici!» Apoi ’Umar a zis: «Cheamă pe oricine este prezent dintre conducătorii Quraiş, dintre cei care au îmbrăţişat Islamul după cucerirea Mekkăi!» Ibn Abbas i-a chemat şi nimeni nu a avut o părere diferită, cu toţii spunând: «Îţi recomandăm să te întorci cu oamenii şi să nu îi expui epidemiei.» ’Umar le-a poruncit apoi oamenilor să plece, spunând: «Dimineaţă voi călări înapoi şi la fel ar trebui să faceţi şi voi.» Abu Ubaydah bin Al-Jarrah a spus: «O, conducător al credincioşilor! Fugi de destinul prescris de Allah?» ’Umar a spus: «Mi-aş fi dorit ca altcineva să fi rostit aceste cuvinte, o, Abu Ubaydah! Da, fugim de destinul prescris de Allah către destinul prescris de Allah. Dacă ai avea o turmă de cămile care ar ajunge într-o vale ce are două pante, una fertilă şi alta stearpă, şi ţi-ai lăsa cămilele să pască pe panta fertilă, ai proceda astfel cu Permisiunea lui Allah, nu-i aşa? Şi dacă le-ai lăsa să pască pe panta stearpă, vei proceda astfel cu Permisiunea lui Allah, nu-i aşa?» Curând după aceea, Abdur Rahman bin Awf s-a întors de la treburile sale şi a spus: «Ştiu ceva despre subiectul acesta. L-am auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: ‛Dacă auzi că (ciuma) este în ţinutul în care te afli, nu fugi de ea, iar dacă auzi că a izbucnit într-un ţinut anume, nu intra în acel ţinut!’»” (Relatat de Bukhari, Muslim, Abu Daud, At-Tirmidhi, An-Nasai, Ibn Majah şi Ahmad).
sursa: femeiamusulmana.blogspot.com