F. Gulen
Incuviinţarea primită în Ceruri aduce întotdeauna o reacţie pozitivă pe Pământ. Există semne clare în acest sens. Semnul cel mai evident este că uşile se deschid mereu în faţa eroilor toleranţei şi ai dragostei. Se poate spune că toleranţa creşte şi înfloreşte. Este un lucru cu atât mai evident cu cât, odată cu ivirea anotimpului toleranţei, au fost puse în scenă diverse conflicte pentru a împiedica mersul lucrurilor. Dar grupuri care ani de zile fuseseră privite ca fiind separate au reacţionat cu multă prudenţă şi dezastrul a putut fi evitat.
Cu siguranţă, vor mai exista multe intrigi şi multe încercări de a tulbura pacea generală. Dar noi, cei care am iniţiat acest proces, trebuie să fim ferm hotărâţi să-l ducem până la capăt. Trebuie să acţionăm neabătut, aşa cum ne învaţă Coranul :
Aceia care nu fac mărturie mincinoasă şi dacă trec pe lângă clevetiri, trec cu vrednicie (Al-Furqan 25:72).
Caracterul omului se reflectă în propriile sale acţiuni. Oamenii cu înalte însuşiri au datoria de a acţiona cu blândeţe. Când cineva batjocoreşte Coranul şi dispreţuieşte rugăciunea, postul şi curăţenia trupească, un astfel de comportament trebuie privit ca o indicaţie a stilului şi caracterului acelei persoane. Dar noi, ca dreptcredincioşi, nu trebuie să fim agresivi şi nu trebuie să-i batjocorim pe ceilalţi oameni, nici chiar pe cei cu rele purtări. Nu trebuie să răspundem agresivităţii şi batjocurii cu aceeaşi monedă. Coranul ne învaţă într-un alt verset :
Spune acelora care cred să-i ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah… (Al-Jathiya 45:14).
Este de fapt vocea conştiinţei noastre. Când vezi un orb, îl îmbrânceşti sau îl apuci de mână, ca să-l ajuţi să îşi găsească calea?
Iată de ce, făuritorii gândirii de mâine au datoria de a aduce armonie în societate, acolo unde nu există decât dezbinare, de a proteja echilibrul pus în primejdie şi de a privi cu înţelepciune incidentele neplăcute. Aşa cum spune proverbul turc: “Alege bucuria şi lasă la o parte mâhnirea”. Tot aşa şi noi, trebuie să rămânem indiferenţi la ceea ce ne supără, să nu provocăm niciun conflict şi nicio tulburare.
Dacă ştim să rămânem dârji, în scurtă vreme vom vedea că am înaintat cu paşi repezi pe calea pe care am pornit. Desigur, vor fi multe încercări de a distruge echilibrul, atât în ţară cât şi peste hotare. Dar din dragoste pentru toleranţă, vom muri de mai multe ori şi vom renaşte de fiecare dată, în străduinţa noastră de a zădărnici aceste încercări. Vor fi noiane de dragoste pretudinteni şi dragostea va ţâşni din ochii şi din inimile oamenilor. Oamenii se vor îmbrăţişa unul pe altul cu dragoste şi, cu voia lui Allah, secolul al XXI-lea se va numi secolul toleranţei. Aştept cu atâta nerăbdare să se întâmple acest lucru, încât un an sau doi de toleranţă nu-mi sunt deajuns. Vrem unul sau două veacuri de toleranţă. De fapt, vrem ca toleranţa să dăinuie până la sfârşitul tuturor timpurilor, vrem să trăim epoci ale toleranţei şi nimic nu ne poate întoarce din acest drum.