Sevinci Gemaledin
De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?
Jamal Badawi:
Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) ar fi unele din aceste similitudini. Noţiunea îndepărtării conducerilor, care eşuează în împlinirea aşteptărilor oamenilor, face parte din aceleaşi similitudini. Despre toate aceste vom discuta ulterior. Găsim că aceste principii sunt compatibile şi similare sistemului islamic.
Totuşi, după cum am spus mai devreme, asta nu înseamnă că ele sunt sinonime. În primul rând, într-o democraţie autoritatea ultimă este a poporului, o conducere a oamenilor pentru oameni. Autoritatea ultimă cosntă în înşişi oamenii. Totuşi în Islam autoritatea ultimă nu aparţine oamenilor, ci doar lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre principalele diferenţe. Aceasta înseamnă că, atât conducătorii cât şi oamenii, sunt subiect al unui criteriu mai înalt în procesul lor de decizionare, acesta este călăuzirea divină.
Ne putem întreba ce presupune călăuzirea divină şi de cine este determinată. Bineînţeles că în acest caz cineva poate răspunde prin a spune că oamenii sunt cei care au ultimul cuvânt. Însă dacă sunt cu adevărat credincioşi ultimul lor cuvânt va fi din interpretarea voinţei divine şi legilor islamice.
Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi cu adevărat credincioşi, ei vor ţine seamă de Dumnezeu şi de călăuzirea divină pe care El le-a dat-o. Presupunând că majoritatea oamenilor ar refuza să accepte călăizirea divină, ar avea ei supremaţie? În acest caz nu am putea numi acel sistem ca fiind islamic. Pentru a fi islamic, ar presupune că oamenii cred în Islam şi acceptă de bună voie şi din convingere pe Dumnezeu ca pe judecătorul ultim. Poate că unii se gândesc că această distincţie este doar una teoretică, însă ea de fapt presupune diferenţe serioase.
sursa: Interviuri cu Jamal Badawi