Adnan O.
Toate milioanele de specii care trăiesc pe acest pământ posedă caracteristici miraculoase, tipare de comportament unice şi structuri fizice perfecte. Fiecare dintre aceste fiinţe a fost creată având propriile detalii şi propria frumuseţe. Plante, animale, şi deasupra tuturor omul, cu toţii am fost creaţi cu mare pricepere şi artă, începând de la aparenţele exterioare, până la celulele constituente, invizibile cu ochiul liber. Astăzi, există o mare diversitate a ramurilor ştiinţifice şi zeci de mii de oameni de ştiinţă ce lucrează în aceste ramuri şi care studiază fiecare detaliu al acestor vieţuitoare descoperă aspecte miraculoase ale acestor detalii, încercând să ne ofere un răspuns la întrebarea: cum au apărut acestea?
Unii dintre aceşti oameni de ştiinţă sunt uluiţi pe măsură ce descoperă aspectele miraculoase ale structurilor pe care le studiază şi a inteligenţei ce se ascunde în spatele a ceea ce vine la viaţă, iar ei sunt martorii infinitei cunoaşteri şi înţelepciuni ce este implicată aici. Cu toate acestea, alţi oameni de ştiinţă, într-un mod surprinzător, susţin că toate aceste caracteristici miraculoase sunt rezultatul întâmplării oarbe. Aceşti oameni de ştiinţă sunt adepţii teoriei evoluţionismului. În viziunea lor, proteinele, celulele şi organele care formează aceste vieţuitoare au apărut în urma unui lanţ de coincidenţe. Este destul de uluitor că asemenea oameni, care au studiat vreme de mulţi ani, au realizat cercetări îndelungate şi au scris cărţi despre miraculoasa funcţionare a unui simplu organit din interiorul unei celule, şi acesta mult prea mic pentru a fi observat cu ochiul liber, pot să gândească faptul că aceste structuri extraordinare au putut să apară din întâmplare.
Lanţul coincidenţelor în care cred asemenea profesori eminenţi este pur şi simplu spulberat în faţa raţionamentului. Conform opiniei acestor profesori, un număr oarecare de substanţe chimice simple s-au grupat mai întâi pentru a forma o proteină – lucru care este mai puţin probabil decât a forma un poem prin alăturarea unor litere la întâmplare. Apoi, alte coincidenţe au dus la formarea altor proteine. Apoi, acestea s-au combinat la întâmplare într-o formă organizată. Şi nu doar proteinele, ci şi AND-ul, ARN-ul, enzimele, hormonii şi organitele celulare, care toate sunt nişte structuri complexe din cadrul celulei, s-a întâmplat să apară şi să se grupeze prin coincidenţe. Prima celulă care a apărut a fost rezultatul acestor miliarde de coincidenţe. Dar miraculoasa abilitate a întâmplării oarbe nu s-a oprit aici, întrucât aceste celule, ca din întâmplare, au început să se multiplice. Conform cu pretenţia coincidenţelor menţionată mai sus, o altă coincidenţă a organizat aceste celule şi a produs prima formă de viaţă.
Aşa cum am văzut, coincidenţele au acţionat în cunoştinţă de cauză a ceea ce doreau să producă. Chiar de la început, „întâmplarea“a ştiut ce este actul vederii, al auzului şi al respiraţiei, chiar dacă nu a existat niciun exemplu de acest gen în lume, la acea vreme. Aceasta ar dovedi însă prezenţa unei inteligenţe extraordinare, dublate de o conştiinţă de sine, care ar fi manifestat un plan de lungă durata, şi care ar fi construit viaţa pas cu pas. Totuşi, aceşti profesori, oameni de ştiinţă şi cercetători cu nume foarte respectate şi ale căror idei sunt atât de influente, s-au devotat trup şi suflet acestui scenariu total iraţional. Şi chiar şi acum, cu o încăpăţânare copilărească, ei exclud pe oricine refuză să creadă în poveştile lor de adormit copiii, acuzându-i că ar fi neştiinţifici şi bigoţi. Practic nu există nicio diferenţă între această atitudine şi mentalitatea medievală fanatică, ignorantă şi plină de bigotism care îi pedepsea pe cei care susţineau că Pământul este rotund.Miliarde de „evenimente imposibile“ au trebuit să aibă loc pentru formarea unui singur ochi al unei forme de viaţă. Şi aici, procesul orb cunoscut drept coincidenţă a intrat din nou în ecuaţie: mai întâi a făcut două găuri de dimensiunile necesare şi în cea mai bună poziţie posibilă din craniu, şi apoi, celulele care au ajuns acolo din întâmplare, au început, ca o pură coincidenţă, să construiască un ochi.
Mai mult, unii dintre aceşti oameni susţin că ar fi credincioşi şi că ei cred în Dumnezeu. Asemenea oameni consideră afirmaţia „Dumnezeu a creat întreaga viaţă“ ca fiind neştiinţifică, şi totuşi, ei sunt capabili să creadă următoarea afirmaţie: „Totul a apărut ca urmare a unui proces inconştient ce a constat în miliarde de coincidenţe miraculoase“ ca fiind ştiinţifică.
Dacă aţi pune o piatră cioplită sau o statuetă de lemn în faţa acestor oameni spunându-le: „Uite, această statuetă a creat această cameră şi tot ce se află în ea“, ei v-ar spune că această afirmaţie este extrem de stupidă şi ar refuza să o creadă. Totuşi, în ciuda acestui lucru, ei declară nonsensuri precum acesta: „Procesul inconştient cunoscut sub numele de întâmplare a creat gradat această lume, precum şi miliardele de fiinţe minunate ce se află în ea, realizând un proiect enorm“, ca fiind cea mai mare explicaţie ştiinţifică.
Pe scurt, aceşti oameni privesc întâmplarea ca fiind o zeitate şi susţin că aceasta este suficient de inteligentă, conştientă şi puternică pentru a crea forme de viaţă şi toate armoniile sensibile din univers. Atunci când li se spune că Acela care a creat toate formele de viaţă este Dumnezeu, a cărui înţelepciune este infinită, aceşti profesori evoluţionişti refuză să accepte acest fapt, susţinând în continuare că aceste miliarde de coincidenţe inconştiente, lipsite de inteligenţă şi putere şi care nu posedă propria lor voinţă sunt în fapt forţe creatoare.
Faptul că oameni educaţi, inteligenţi şi bine informaţi pot, ca grup, să creadă în cea mai iraţională şi mai ilogică revendicare din întreaga istorie, ca şi cum ar fi fost vrăjiţi, este într-adevăr ceva surprinzător. În acelaşi mod miraculos în care Dumnezeu a creat lucruri precum celula împreună cu toate proprietăţile ei şi cu extraordinara ei organizare, aceşti oameni sunt atât de orbi şi de lipsiţi de judecată încât sunt incapabili să vadă ceea ce este chiar sub nasul lor. Acesta este unul dintre miracolele dumnezeieşti, faptul că evoluţioniştii nu sunt capabili să vadă lucruri pe care şi copii mici le pot vedea, faptul că nu reuşesc să le priceapă indiferent de câte ori le sunt spuse aceste lucruri.
sursa: Asociația Musulmanilor din România