Confesiunea unui convertit
De ce m-am apucat sa scriu aceste rânduri? Cui vor folosi ele? Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramâne doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine le va sterge considerindu-le simple elucubatii ale unui om in explicitarea relatiei sale cu divinitatea. Ca va fi asa sau nu doar Allah Preaînaltul o Stie cel mai bine. Acesta dorinta de a scrie a venit intr-o zi când, facând un remember al coplariei si tineretii mele am gasit raspunsul la o intrebare ce ma framânta de mult. Omul se naste cu constinenta Existentei si Unicitatii lui Allah (Dumnezeu) Preaînaltul? Da. Acest Adevar il primeste o data cu suflarea de viata si El are un loc aparte in inima si in mintea lui . Indiferent cât ar incerca sa umple acel loc cu altceva, el ramâne acolo si nimic nu il poate inlatura. Acel loc este locul lui Allah Preaînaltul si atât . De vei cauta sa intelegi mesajele ce vin de la El, de vei urma calea pe care, prin felurite moduri ti-o arata, El va fi lânga tine mereu. Nu vreau sa fiu catalogat drept fariseu. Nu. In viata nu am ascultat doar de acel Glas launtric si Atoatestiutor. Am facut si rau atunci când puteam face bine. Am fost nemilos când trebuia sa daruiesc mila. M-am lasat purtat de valul vietii si am facut si lucruri ale caror repercursiuni ma urmaresc si ma fac sa plec capul in pamânt de rusine si gravitatea lor imi apasa sufletul. De la un singur lucru nu m-am abatut. Credinta in Unicitatea si Existenta lui Allah (Dumnezeu) Preaînaltul.
Inca de copil (cred ca aveam 10 ani) tezele conform carora ,,Isus este Dumnezeu intrupat” aceea conform careia ,,Isus eate fiul lui Dumnezeu” precum si teoria conform careia „icoanele reprezinta imaginii ale sfintilor si ele trebuiesc adorate iar omul trebuie sa se roage si sa se inchine lor”, m-au facut sa intru in conflict cu toti cei apropiati. Cum sa crezi ca tu omule esti indrituit sa te rogi unor chipuri ce reprezinta alti oameni. Cine erau acele figuri ce nu reprezentau nici macar ipotetic pe cei carora le purta numele? De ce rugaciunea mea trebuia adresata lor si nu direct divinitatii supreme, lui Allah (Dumnezeu) Preaînaltul? De ce lor? Era scris oare in vre-o carte revelata (Biblia – pe acesta o cunosteam atunci) ca asa trebuie sa fac? Nu. Si atunci?!? Acestea erau raspunsurile mele la indemnul celorlalti de a face asemenea lor. Sa fiu o oaie din turma lor fara sa gindesc cu propria mea minte daca e bine ce fac. Eram considerat un ciudat si un necredincios. Eram privit ca o curiozitate si stigmatizat in fel si chip. Nu era o dorinta ascunsa de a ma considera altfel decât cei din jur pentru ca in multe feluri as fi vrut sa fiu asemenea lor. Ca sa scap de insistentele mamei si de batjocura celorlalti am hotarât sa ma declar de forma ateu (desi aveam sa aflu mult mai tirziu ca nu eram asa ceva ci eram musulman). Faptul ca refuzam cu ostentatie sa merg la biserica, sa ma inchin la icoane, ca refuzam sa ii arog preotului functia de „mijlocitor “intre mine si Dumnezeu, faptul ca preferam sa ma rog singur in camera mea fara „spectatori” si cel mai important ca, credeam cu toata fiinta mea in Unicitatea lui Allah Preaînaltul (Dumnezeu), toate aceste dogme le-am regasit mai târziu cuprinse in religia islamica. Citi oare altii ca si mine au aceleasi crezuri dar le este frica, datorita necunoasterii si a influentei nefaste a celor din jurul lor si a mass-media ostile acestei religii. La citi oare dintre ei le este frica sa recunoasca fie si fata de ei insisi ca sunt musulmani. Citi dintre ei renunta la ceea ce stiu si cred cu adevarat in inima si in sufletul lor, lasindu-se influentati de ceilalti si devenind crestini desi nu cred in acesta religie? Am studiat Scrierile biblice atât singur cât si alaturi de unii dintre cei mai eruditi cunoscatori ale lor. Am parcurs timp de 25 de ani toate etapele de cunostere si aprofundare a acestor scrieri, mergând de la cunostinte generale si pâna la cele mai profunde intelesuri ce se desprind din ele. Am luat la cunostinta de dogmele si tezele multor culte religioase (cele mai mari si mai cunoscute) fie ele crestine catolice, protestante si neo-protestante. Am urmat cursurile „Institutului National de Studii Biblice” atât cele dedicate cunosterii aprofundate a Scrierilor biblice, cât si cele de Istorie si Arheologie Biblica. Patru ani nu am lipsit de la nici un curs de la nici o prelegere. Ore intregi ba chiar pot spune câtiva ani buni i-am dedicat discutiilor pe tema intelesurilor Scrierilor biblice, atât cu adeptii majoritatii cultelor crestine, cât si cu cei care le conduceau fie ei preoti sau pastori. Cu unii dintre ei (cei mai deschisi la minte si mai indemnati spre dialog) am ramas prieten. Ne mai intâlnim uneori si reluam firul discutiilor nostre. Pe unii prieteni chiar i-am ajutat in baza cunostintelor mele si a muncii de cercetare si cunoastere a intelesurilor Scrierilor biblice sa devina preoti (chiar daca, unii dintre ei ,dupa aceea mi-au devenit cei mai aprigi combatanti). Multi m-au intrebat ,,de ce nu vin alaturi de ei sa urmam aceeasi cale” si aducându-mi ca argument avantajele ce ar rezulta din asta. I-am refuzat pentru ca in interiorul meu simteam mereu aceeasi flacara launtrica, acelasi indemn si aceeasi opozitie fata de dogma lor ca atunci când eram copil. Nicio tentatie nu a fost atât de puternica incât sa ma faca sa renunt la credinta mea. Nimic nu m-a putut face sa accept adevarul lor in fata Adevarului meu. Argumentul lor forte era acela ca ,,eram botezat crestin ortodox” . Raspunsul meu la aceasta afirmatie era mereu acelasi „-Dar pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ader la acesta credinta? Am facut-o eu oare in cunostinta de cauza? Am acceptat eu toate acele dogme pe care se bazeaza ea? Ori, daca nu am facut toate acestea, eu consider acel botez NUL, iar in fata lui Dumnezeu, sa raspunda cei ce au facut-o fara vrerea mea”. Datorita acestei cerbicii si acestor raspunsuri categorice am pierdut multi „prieteni” si am fost privit de neamurile mele ca un paria. Dar am reusit ceva mult mai important . Mi-am pastrat vie acea credinta si acel Adevar ce venea din interiorul meu. Acel Adevar pe care il aveam implantat probabil inca de la nastere si Lumina Lui imi umple si imi incalzeste inima ori de cite ori ma simt singur.
islamulazi.ro/forum