Allah l-a dăruit pe om cu numeroase instincte care exercită influențe asupra sufletului. Dacă rațiunea îl ferește pe om de greșeală, înclinațiile psihice deviate ajung să domine asupra forței rațiunii, iar rațiunea nu mai este capabilă să se controleze în orice situație. De aceea, pentru ca omul să urmeze calea cea dreaptă, se impune să recurgă la o educație specială a instinctelor sale, să și le educe, să și le dezvolte și să le dirijeze bine, către izbândă.
Omul este civilizat din fire; el are nevoie de alții și alții au nevoie de el. Colaborarea între oameni este o necesitate socială, impusă de civilizația umană. Însă deseori omul este nedrept cu semenul său, datorită egoismului și dorinței de a-și impune dominația. Dacă nu ar exista o normă care să reglementeze relațiile dintre ei și să le apere drepturile, s-ar instaura anarhia. De aceea, toate comunitățile umane au avut nevoie de un sistem după care să se călăuzească și care să înfăptuiască dreptatea între membrii lor.
Omenirea a cunoscut în decursul epocilor diverse doctrine, teorii, sisteme și legislații care au urmărit asigurarea fericirii individului într-o societate perfectă, dar nici una dintre acestea nu a atins perfecțiunea Coranului în domeniul legislației, care este imposibil de imitat.
Coranul cel sfânt eliberează sufletul credinciosului musulman, grație credinței în unicitatea lui Allah, care-l izbăvește de dominația superstițiilor și a slăbiciunii, de robia pasiunilor și poftelor, astfel încât să fie rob devotat lui Allah și să se înalțe pe sine deasupra celorlalți, căci făptura omenească nu are nevoie decât de Creatorul care întrunește perfecțiunea absolută. El este Creatorul Unic, Dumnezeul Unic, Cel care nu are început și nu are sfârșit, Atotputernic, Atoateștiutor și nimeni și nimic nu poate fi asemenea Lui.
Extras din Introducerea la Traducerea sensurilor versetelor din Coran facuta de Liga Islamică și Culturală din România