Asa-zisa evolutie a pasarilor si mamiferelor
Conform teoriei evoluţioniste, viaţa a apărut şi a evoluat în apă şi apoi a fost transferată pe uscat de către amfibieni. Acest scenariu evoluţionist sugerează de asemenea că amfibienii au evoluat în reptile, creaturi care trăiesc doar pe uscat. Acest scenariu este din nou prea puţin plauzibil, datorită diferenţelor structurale enorme între aceste două clase de animale. Spre exemplu, oul amfibian este creat pentru a se putea dezvolta în apă, în timp ce oul amniotic este creat pentru dezvoltarea pe uscat. O evoluţie „pas cu pas“ a unui amfibian este complet exclusă, întrucât fără un ou perfect şi complet format, supravieţuirea acelei specii nu este posibilă. Mai mult decât atât, ca de obicei, nu există nicio dovadă a niciunei forme tranziţionale care ar trebui să facă legătura între amfibieni şi reptile. Paleontolog evoluţionist şi o autoritate în materie de paleontologie a vertebratelor, Robert L. Carroll a trebuit să accepte faptul că: „cele mai timpurii reptile erau foarte diferite de amfibieni, iar strămoşii lor nu au putut fi descoperiţi încă.“Problema modului în care a apărut o structură atât de perfectă precum cea a aripilor ca rezultat al mutaţiilor întâmplătoare succesive a rămas complet nerezolvată. Căci nu se poate nicicum explica modul în care labele din faţă ale reptilei ar fi putut să se transforme într-o aripă perfect funcţională, ca rezultat al denaturării genelor sale (mutaţie).
Mai mult decât atât, doar faptul de a avea aripi nu este suficient pentru un organism terestru ca să poată zbura. Organismele ce trăiesc pe pământ sunt lipsite de multe alte mecanisme structurale pe care păsările le folosesc pentru a zbura. Spre exemplu, oasele păsărilor sunt mult mai uşoare decât cele ale organismelor ce trăiesc pe pământ. Plămânii lor funcţionează într-un cu totul alt mod. Ele au un sistem muscular şi un schelet foarte diferit, precum şi un sistem circulator foarte specializat. Aceste caracteristici sunt indispensabile pentru zbor, fiind necesare la fel de mult ca şi aripile. Toate aceste mecanisme trebuiau să existe în acelaşi timp, toate împreună; ele nu s-au putut forma gradat, prin „acumulare“. Tocmai de aceea, această teorie ce presupune că organismele de pe pământ au evoluat în organisme ce zboară în aer este complet greşită.
Şi toate acestea dau naştere unei alte întrebări: chiar dacă presupunem că această poveste imposibilă ar fi adevărată, atunci de ce evoluţioniştii nu sunt capabili să găsească nicio fosilă „cu aripi pe jumătate dezvoltate“ sau „cu o singură aripă“ pentru a-şi sprijini teoria?