Amintirea de Dumnezeu

Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată în mod regulat este poruncită pentru a organiza ziua adevăratului credincios în jurul pomenirii lui Dumnezeu. Ea intercalează nevoile spirituale cu cele materiale în viaţa de zi cu zi. Nevoia zilnică obişnuită de a mânca, de a munci şi de a dormi este legată de nevoia zilnică de a reînnoi legătura omului cu Dumnezeu. Cu privire la rugăciunea efectuată în mod regulat, Allah spune în revelaţia finală, capitolul Ta-Ha:

,,Eu sunt Allah şi nu există altă divinitate în afară de Mine! Aşadar, adoră-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” (Coran 20: 14).

În ceea ce priveşte postul, Allah a afirmat în capitolul Al-Baqara:

,,O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră. Poate că veţi fi cu frică!” (Coran 2: 183).

Credincioşii sunt încurajaţi să şi-L amintească pe Dumnezeu cât mai mult posibil. Deşi moderaţia în toate aspectele vieţii, fie materiale sau spirituale, este în general încurajată de legea divină, există o excepţie privind pomenirea lui Allah. Este practic imposibil să-ţi aminteşti de Dumnezeu în orice clipă. În consecinţă, în revelaţia finală, capitolul Al-ʻAhzab, Allah îi încurajează pe credincioşi să-şi amintească de Dumnezeu cât mai mult posibil:

,,O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu.” (Coran 33: 41).

Pomenirea lui Dumnezeu este accentuată, pentru că păcatul este comis atunci când Dumnezeu este uitat. Forţele răului operează liber atunci când conştientizarea existenței lui Dumnezeu dispare. În consecinţă, forţele satanice caută să ocupe mintea oamenilor cu gânduri irelevante şi dorinţe pentru a-i face să uite de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu este uitat, oamenii se alătură de bunăvoie elementelor corupte. Revelaţia finală, Coranul, face referire la acest fenomen în capitolul Al-Mujadila după cum urmează:

,,Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!” (Coran 58: 19).

Dumnezeu, prin legea divină, a interzis drogurile şi jocurile de noroc în primul rând pentru că acestea fac ca fiinţele umane să-L uite. Mintea umană şi corpul devin dependente cu uşurință de droguri şi jocuri de noroc. Odată dependenți, dorinţa oamenilor de a fi stimulaţi permanent de către ele îi conduce spre toate formele de corupţie şi violenţă. Dumnezeu spune în capitolul Al-Ma’ida al revelaţiei finale:

„Doar Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Coran 5: 91).

În consecinţă, omenirea trebuie să-şi amintească de Dumnezeu pentru propria salvare şi creştere. Toţi oamenii au momente de slăbiciune în care comit păcate. Dacă nu au mijloace pentru a-şi aminti de Dumnezeu, ei se scufundă din ce în ce mai adânc în corupţie. Dumnezeu îşi va aminti în mod constant de aceia care urmează legile divine şi le va da o şansă să se căiască şi să se corecteze. Revelaţia finală descrie în mod clar acest proces în capitolul ʻAli ʻImran:

         ,,… și pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor…” (Coran 3: 135).