Adnan As-Shareef

 

 

În anul 1859, Charles Darwin publica lucrarea intitulată „Originea speciilor”, urmată, în anul 1871, de lucrarea intitulată „Originea omului”. Teoria lui Darwin despre evoluţia fiinţelor vii a stârnit mare zarvă printre oamenii de ştiinţă, întrucât a lansat ipoteze ce veneau în contradicţie cu ceea ce afirmau cele trei cărţi divine- Biblia, Evanghelia şi Coranul cel Sfânt – în legătură cu originea fiinţelor vii şi îndeosebi a omului, însă această zarvă n-a întârziat să se stingă, o dată cu progresul diverselor ramuri ale ştiinţelor despre fiinţe, cum sunt genetica, ştiinţa despre comportamentul animalelor, chimia organică, paleontologia şi bazele cercetării ştiinţifice adevărate.

După trecerea a o sută de ani şi mai bine de la afirmaţiile lui Darwin despre evoluţie, ştiinţa nu a confirmat nimic din teoriile sale despre originea speciilor şi a omului. Dimpotrivă, teoria lui Darwin şi celelalte teorii derivate din ea referitoare la evoluţie continuă să primească în fiecare zi lovituri dureroase din partea cercetătorilor biologi, încât unele state au interzis studierea lor în învăţmânt de zece ani. Nu ne-am fi referit la teoria lui Darwin dacă mulţi educatori – din ignoranţă, neştiinţă sau din anumite motive – nu ar continua să le predea tinerilor noştri teoria lui Darwin, de parcă ea ar reprezenta una din axiomele ştiinţei adevărate şi acest lucru stârneşte multe îndoieli în sufletele lor, în ceea ce priveşte credinţa lor religioasă. De aceea, am socotit că este de datoria noastrăştiinţificăşi religioasă să punem următoarele adevăruri ştiinţifice în faţa tinerilor pentru a le reaminti, căci poate pomenirea le va fi credincioşilor de folos.

Principiile teoriei lui Darwin despre dezvoltare:

Teoria lui Darwin se bazează pe patru ipoteze:

1- Lumea nu este fixă, iar speciile de fiinţe vii se modifică fără încetare, deci există evoluţie.

2- Evoluţia se produce treptat, nu prin salturi rapide; au loc treptat mici schimbări către mai bine sau către mai rău.

3- Fiinţele vii au evoluat treptat, având o singură origine; toate formele vegetale şi animale au evoluat unele din altele în mod ascendent, de la prima celulă sau primul protobient, cum i se spune, ajungând până la om.

4- Evoluţia este rezultatul selecţiei naturale, adică al factorilor naturali, aşa cum sunt mediul şi altele, care nu permit decât supravieţuirea speciilor mai puternice.

2- CONTRADICŢIA DINTRE TEORIA LUI DARWIN ŞI PRESCRIPŢIILE CORANICE

El este Acela care le-a creat pe toate soiurile.  (Az-Zukhruf: 12).

Teoria lui Darwin despre evoluţie vine în contradicţie cu unele prescripţii coranice, îndeosebi în ceea ce priveşte crearea omului. Cu toate că Darwin nu a fost ateu şi nu a tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, aşa cum reiese din corespondenţa cu prietenii săi, teoria sa a deschis totuşi poarta larg în faţa materialiştilor şi a ateilor, care au folosit teoria lui, încercând să o amelioreze şi să o îmbunătăţească prin îmbrăcarea ei în alte teorii cvasiştiinţifice.

1- Darwin a atribuit descendenţa directă a omului din maimuţă, în vreme ce prescripţiile coarnice sunt foarte clare în această privinţă: omul nostru raţional, care a început cu tatăl omenirii sau primul om Adam, a fost plămădit din lut de Domnul şi nu se trage, aşa cum pretind, din maimuţe, din peşti sau din alte fiinţe:

Când Domnul tău le-a zis îngerilor”: Eu voi crea un om din lut!/ Când Eu îl voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!  (Sad: 71-72).

2- Toate versetele coranice referitoare la crearea primului om, subliniază originea sa din lut, adică în chintesenţa extrasă din lut. Dacă omul s-ar trage din alte fiinţe vii anterioare existenţei sale pe suprafaţa pământului, am găsi o aluzie coranică la acest lucru, ori Coranul cel Sfânt afirmă exact opusul. Versetele referitoare la crearea primului om se repetă, dar toate afirmă crearea lui din lut şi detaliază această origine. Nu aflăm în ele nici o aluzie la descendenţa dintr-o altă fiinţă vie, în afara faptului că a fost creat din lut:

Noi l-am creat pe om din apă aleasă [venită] din lut. (Al-Mu’minun: 12);

Noi i-am făcut [pe oameni] dintr-un lut lipicios. (As-Saffat: 11);

Noi l-am făcut pe om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale. (Al-Hijr: 26);

El l-a creat pe om din lut asemenea oalelor.  (Ar-Rahman: 14);

Allah Preaînaltul v-a creat pe voi din ţărână, apoi dintr-o picătură, apoi v-a făcut pe voi perechi. (Fatir: 11).

3- Omul este privilegiat în comparaţie cu celelalte făpturi vii pe care Domnul i le-a supus, pentru a-l sluji, iar aceast privilegiu în creaţia lui se datorează cinstirii lui de către Stăpân şi nu unor factori care ar fi determinat evoluţia, precum clima, mediul, selecţia naturalăşi alţii, aşa după cum au pretins Darwin şi adepţii săi:

O, omule! Ce te-a înşelat pe tine în privinţa Domnului tău Cel Generos,/ Care te-a creat, te-a întregit şi ţi-a dat statură dreaptă/ Şi te-a plăsmuit pe tine în chipul în care a voit?” (Al-Infitar: 6-8); „Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam şi i-am purtat pe ei pe uscat şi pe mare şi le-am dat lor ca hrană felurite bunătăţi şi i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat. (Al-Israa’: 70).

4- Omul a fost ales în defavoarea celorlalte făpturi, din clipa în care Creatorul i-a propus lui cerurilor, pământului şi munţilor, aflate în lumea necunoscutului, încredinţarea, adică stăpânirea asupra celorlalte făpturi, şi omul a acceptat-o şi a purtat-o, în vreme ce cerului, pământului şi munţilor, le-a fost teamă de această responsabilitate şi au preferat să fie conduse de Creatorul lor. Factorii evoluţiei nu pot să facă din om un ales responsabil de faptele sale, în defavoarea celorlalte făpturi:

Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă omul s-a încărcat cu ea, căci, el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor. (Al-Ahzab: 72).

5- Teoria lui Darwin despre evoluţie şi alte ipoteze fac din factorii naturii un creator, o dezvoltare a felurilor de vietăţi, în vreme ce versetele sfinte ale revelaţiei care se referă la problema creaţiei afirmă cu toată claritatea că Domnul a stabilit destinul tuturor lucrurilor din această lume, înainte să fi fost create, în conformitate cu un plan prestabilit, cu un rol şi cu un destin stabilite pentru el dinainte:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al- Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan:2);

Şi care a orânduit şi a călăuzit. (Al-‘A’la: 3),

în sensul că Domnul Preaînalt şi Preaslăvit a făcut din pământ un pat pentru om şi pentru celelalte făpturi vii înainte de a le crea pe ele, aşa după cum spune Coranul cel Sfânt:

Spune: „Oare voi nu credeţi în Acela care a creat pământul în două zile şi Îi faceţi Lui semeni?” Acesta este Stăpânul lumilor!/ Şi El a pus deasupra lui [a pământului] munţi neclintiţi şi la binecuvântat şi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană, până la patru zile egale. Acesta este un răspuns pentru aceia care întreabă./ Apoi, s-a întors către cer, care era un fum şi i-a zis lui şi pământului: Veniţi amândoi, de voie sau fără de voie!”/ Şi le-a hotărât El, să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor. (Fussilat: 9-12).

Când Creatorul a făcut făpturile vii pe suprafaţa pământului, le-a înzestrat pe ele cu ce era necesar pentru a trăi şi a se adapta la mediul în care le-a creat şi nu le-a lăsat mediului, hazardului sau nevoii- aşa cum afirmă adepţii teoriei evoluţiei fiinţelor vii – sarcina înzestrării fiinţelor cu ceea ce le este necesar, pentru a trăi în mediul lor:

Domnul nostru este Acela care a dat fiecăruia firea sa şi apoi l-a călăuzit. (Ta-Ha: 50).

Un exemplu mai aproape de mintea cititorului este ursul polar care a fost înzestrat de Stăpân cu o blană albă, care-l face apt să trăiască în zonele polare îngheţate, spre deosebire de blana neagră sau maronie a ursului ce trăieşte în zonele muntoase, şi nu aşa cum pretind adepţii evoluţionismului, care afirmă că nevoia vieţii în zonele înzăpezite, factorii de climăşi trecerea timpului sunt factorii care au dat lânii ursului polar culoarea albă. De asemenea, nu este câtuşi de puţin logic să se afirme că fiinţele marine au evoluat în virtutea necesităţii, selecţiei naturale şi a supravieţuirii celui mai puternic, atunci când unele dintre acestea ar fi fost nevoite să părăsească apa în care trăiau pentru a ieşi pe uscat.

6- Diversele ramuri ale ştiinţei confirmă astăzi că toate lucrurile din Univers sunt bine rânduite şi că fiecare făptură are rolul său în lanţul creaţiilor. Atribuirea sistemului universal minunat întocmit factorilor hazardului şi evoluţiei este un joc de cuvinte, respins de orice logică sănătoasă, fiindcă în spatele fiecărui lucru orânduit se află un orânduitor, fiecare creatură are un creator şi nici un lucru nu se naşte din nimic. Principalul scop al existenţei sistemului minunat al Universului este ca omul să cunoască sensul existenţei sale în această lume, să înţeleagă că are un Creator, în care trebuie să creadă şi ale cărui învăţturi se cuvine să le respecte:

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi?  (Al-Mu’minun: 115).

7- Este adevărat că Darwin a crezut în Dumnezeu, dar teoria lui despre fiinţele vii, după care toate s-ar fi dezvoltat dintr-o singură celulă, vine în contradicţie cu numeroase prescripţii coranice, aşa cum nu are astăzi o bazăştiinţifică solidă, aşa cum vom arăta detaliat în rândurile următoare.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi