Relațiile sexuale în perspectivă islamică
Khurram Murad
În Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat şi femeie în construirea noii familii; aceste plăceri uşurează greutăţile şi cimentează şi întăresc relaţia dintre cei doi. A căuta relaţii sexuale în afara limitelor stabilite de Allah este un păcat; a le căuta însă în cadrul acestor limite reprezintă un act de adorare.
Dacă sexul în cadrul şi în afara căsătoriei ar fi considerat la fel de legitim sau de uşor accesibil, instituţia sacră a familiei ar fi treptat distrusă. De aceea, Islamul nu doar interzice complet toate formele de deviere sexuală şi relaţiile sexuale premaritale sau extramaritale, ci, de asemenea, creează condiţiile pentru ca acestea să fie extrem de greu accesibile şi sever pedepsite. Astfel se explică şi reglementările referitoare la acoperirea diferitelor părţi ale corpului şi interacţiunea socială dintre cele două sexe.
Poligamia
Poligamia este permisă în Coran, deşi nu este poruncită, aşa cum se pare că unii oameni cred. În schimb, a fi drept – atât cât e omeneşte posibil – reprezintă o poruncă; în caz contrar, bărbatul trebuie să rămână monogam. Dezavantajele unei căsătorii poligame sunt recunoscute, dar nu în măsura în care să determine interzicerea ei legală. Această prevedere legală poate fi înţeleasă adecvat doar în contextul perspectivei islamice asupra a două subiecte importante. În primul rând, familia constituie piatra de temelie a societăţii umane şi relaţiile sexuale extramaritale sunt complet interzise. Viaţa maritală reprezintă cel mai dezirabil mod de viaţă – Islamul doreşte ca femeia să fie soţie şi niciodată doar o amantă. Atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să facă anumite sacrificii pentru a reuşi în viaţa de familie. În al doilea rând, legea islamică a fost dată pentru toate timpurile şi ar trebui, aşadar, să poată răspunde tuturor situaţiilor posibile, sociale şi individuale. Prevederi legale, cum ar fi interzicerea totală a divorţului sau a poligamiei, ar putea genera probleme mult mai grave decât cele pe care le-ar rezolva. Chiar şi în ţările în care poligamia este scoasă în afara legii monogamia este destul de rară, aşa că sexul extramarital este considerat drept poligamie – cum de fapt şi este.
În cadrul libertăţilor şi interdicţiilor postulate în Islam, societăţilor şi indivizilor le rămâne decizia de a-şi articula conduita aşa cum doresc. Este important de observat că este nevoie şi de femeie, pe lângă bărbat, pentru a forma o căsătorie poligamă, întrucât nicio căsătorie în Islam nu poate avea loc fără consimţământul femeii. De asemenea, prima soţie poate cere divorţul, dacă nu poate accepta situaţia. Prin urmare, stă complet în puterea indivizilor să elimine virtual poligamia, fără a face apel la lege.
Sursa: IslamulAzi