Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au nevoie de disciplină sub conflict. Același lucru este valabil și pentru familii, deoarece există unii copii care pot fi educați cu blândețe și convingere, și unii cu duritate. Responsabilitatea completă a acestei educații aparține conducătorului deoarece „conducătorul este cel care disciplinează și învață națiunea”.

Al-Farabi menționează o altă metodă – învățarea mecanică – și o împarte în două secțiuni: învățarea cuvintelor și a expresiilor pe care ascultătorul le repetă până ce sunt memorate, precum învățarea unei limbi, a Coranului și cântecelor. A doua merge mai departe decât simpla învățare mecanică și este destinată să „înscrie sensurile acestor expresii în sufletul ascultătorului”.

Al-Farabi a fost întrebat care este mai bună, înțelegerea sau memorarea, iar el a răspuns: „Înțelegerea este mai bună decât memorarea, deoarece acțiunea memorării se referă doar la cuvinte și expresii, cu alte cuvinte la detalii […], care pot rezista la infinit și nu sunt prea folositoare ici pentru indivizi, nici pentru clase. […] Dar acțiunea înțelegerii cuprinde sensuri,chestiuni universale și legale, finite și care sunt valabile pentru toți. Este beneficial pentru cineva să se străduiască în aceste chestiuni. Acest lucru se aplică și acțiunilor specifice pentru a le obține, precum analogia, organizarea, politicile și considerarea consecințelor. Dacă omul învață doar detalii, el nu este ferit de a greși. […] Când el se bazează pe principii și concepte generale, și când o chestiune nouă îi este prezentată, el poate face referire la înțelegerea principiilor să compare un lucru cu altul. Astfel este evident că înțelegerea e mai bună decât memorarea”.