Islamul între titlu şi conţinut

 Coranul a ales numele de “Islam” ca titlu pentru religia revelată lui Muhammed şi ca denumire pentru supunerea absolută faţă de Creator şi adorarea exclusivă a Lui. Coranul, cu elocvenţa sa, cu retorica sa, cu expresia sa adâncă, cu rigurozitatea în alegerea cuvântului, a conceptului şi a stilului, nu putea să fie decât foarte exact când a ales acest nume ca titlu general pentru această religie, exprimând prin această alegere a sa realitatea acestei religii şi adevărul ei. De aceea, această alegere coranică a fost într-atât de exactă şi cuprinzătoare, încât a reuşit să asigure corespondenţa şi legătura între programul legii revelate, pe de o parte, şi între numele “Islam” cu care a fost desemnată legea revelată, pe de altă parte.

Cuvântul “Islam” înseamnă supunere, predare totală în voia Stăpânului lumilor şi eliberare de orice supunere şi predare altcuiva în afară de El. Acest nume – “Islam” – exprimă prin semnificaţia sa “religia” şi faptul că există o corespondenţă deplină între titlu şi adevărul dogmatic şi legislativ pe care el îl conţine. Această religie nu se numeşte “Islam” decât pentru că ea este calea de predare şi de supunere faţă de Stăpânul lumilor şi de chemare la eliberarea de orice înrobire a omului. Allah a grăit:

“Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă să fie cu el, aceia vor fi izbânditori” (7 : 157).

sursa: islam.ro