Simple invataturi si porunci de permis si interzis nu reprezinta fundatia bunului caracter in societate, pentru ca aceste lucruri singure nu sint suficiente ca sa dezvolte aceste calitati in firea omului. Un invatator poate simplist sa porunceasca a se face asta si a nu se face cealalta, iar societatea devine moralista.

Invataturile de succes ale bunei purtari au nevoie de lung timp de implementare si atentie in aplicare. Invatarea nu poate avea succes daca exemplul pentru societate nu este unul de incredere, pentru ca o persoana cu caracter moral prost nu are cum sa lase o impresie buna in jurul sau.

Cea mai buna invatare este din partea acelui om a carui personalitate, si deci moralitate creaza admiratie printre cei din jur. Vor simti dorinta sa-l ovationeze pentru noblețea caracterului si vor simti o dorinta puternica de a-i urma exemplul de viata. Lumea ar simti instantaneu dorinta de a-i urma pasii.
Pentru a sadi si dezvolta semintele bunului comportament printre companioni, liderul trebuie sa aiba un caracter mai nobil si calitati mai bune decit acestia. Profetul insusi era cel mai bun exemplu de caracter bun, pentru a fi un bun model pentru urmasii sai. Inainte de a-i sfatui sa adopte un stil de viata moral, el planta semintele moralitatii printre companioni prin exemplul propriului sau comportament.

Abdullah ibn Amar a spus : « Trimisul lui Allah nu era nici fara maniere, nici nepoliticos. Obisnuia sa spuna ca cei mai buni dintre voi sint aceia cu cel mai bun caracter” (Bukhari)

Anas a spus : « L-am slujit pe Profet vreme de zece ani. Niciodata nu a zis « Of » (ca expresie a nemultumirii), nici nu m-a intrebat de ce am facut sau nu am facut un anume lucru” (Muslim)

Tot el a mai spus : « Mama mea obisnuia sa-l tina pe Profet de mina si sa-l duca pe unde voia ea. Daca cineva venea sa-i stringa mina, Profetul niciodata nu-si retragea mina din mina celuilalt pina cind acesta nu si-o retragea pe a lui, si niciodata nu-si indeparta privirea de la cel cu care vorbea pina cind acesta nu o indeparta. Si in intilniri nu statea niciodata in asa fel incit genunchii lui sa iasa in evidenta fata de cei ai companionilor » (Tirmidhi)

Aișah a spus : « Daca existau doua optiuni, Profetul o alegea pe cea mai usoara, cu conditia ca ea sa nu implice vreun pacat. Daca implica pacat, atunci el fugea cel mai departe de ea. Profetul nu s-a razbunat pe nimeni pe considerente personale. Insa daca era stirnita minia lui Allah, atunci si minia lui era stirnita. Trimisul lui Allah nu a batut pe nimeni cu mâinile lui : nici pe sotiile sale, nici pe servitori. Insa da, se lupta in razboaie in cauza lui Allah » (Muslim)

Anas a relatat : « Mergeam odata cu Profetul. Corpul ii era infasurat intr-o mantie groasă. Un arab a tras atit de tare de mantie, incit i-am putut vedea o parte a umarului si am fost ingrijorat de taria cu care acela a tras de ea. Arabul a spus : « O, Muhammad, da-mi partea mea din ceea ce Allah ti-a dat tie ». Profetul s-a intors catre el si a ris si a dat ordin ca sa-i fie facuta o donatie » (Bukhari)

Aishah a relatat ca Trimuisul lui Allah a spus : « Allah are inima buna. Ii plac cei cu inima buna. Iar rasplata ce o da pentru inima buna, El nu o da pentru o inima impietrita, nu, asemenea rasplata El nu da pentru nimic” (Muslim)

Intr-o alta relatare se spune : « Bunatatea in orice lucru il face pe acesta frumos. Si din orice lucru se ia bunatatea, el va deveni urit ».

Jarir a relatat ca Profetul a spus: “Rasplata pe care Allah o da pentru bunatatea inimii El nu o da pentru nesabuiti, iar cind Allah ia un supus printre cei aleși de EL, ii da bunatate. Acele familii unde nu e bunatate sint saracite de orice virtute. » (Tabarani)

Abdullah bin Harith a relatat ca nu a vazut pe nimeni care sa zimbeasca mai mult decit Trimisul lui Allah (Tirmidhi).

Aișah (radiyallahu anha) a fost intrebata ce facea Profetul acasa ? Ea a raspuns : « Ii servea pe cei de acasa, iar cind intra timpul de rugaciune facea ablutiune si mergea la rugaciune » (Muslim)

Anas a relatat : « Trimisul lui Allah avea cele mai bune maniere dintre toti oamenii. Aveam un frate adoptiv, al carui nume era Abu Umair. Avea o vrabiuta bolnava, pe care o chema Naghiyr. Trimisul lui Allah se juca cu el si il intreba « O, Abu Umair, ce s-a intimplat cu Naghiyr a ta ? » (Bukhari)

Dintre trasaturile Profetului, una era extreme de cunoscuta : aceea ca era un mare filantrop. Nu era niciodata zgircit. Era mereu curajos. Niciodata nu a intors spatele Adevarului. Era drept si inimos. In deciziile pe care le-a luat niciodata nu a comis excese sau nedreptati. Toata viata lui a fost sincer si de incredere.

sursa: Islam Romania