– partea a treia  –

Esența Coranului este de asemenea un argument puternic ce demonstrează Autoritatea sa Divină. Cei care susțin că un om L-a scris nu pot susține cu nici o dovadă afirmația lor. Alte Scripturi, datorită faptului că au suferit intervenții umane, susțin că noi știm cum să fim falși. De exemplu, ei menționează un anumit lucru din creație sau un fenomen natural (de exemplu, Potopul), despre care știm din fapte științifice, adică prin intermediul fosilelor sau a descoperirilor astronomice, că este fals. Oamenii au modificat acele Scripturi pentru ca ele să folosească propriei lor puteri de înțelegere, cu rezultatul că progresul științei a făcut posibilă demonstrarea faptului că acea putere a lor de înțelegere și Scripturile lor sunt irelevante și învechite. Oricum, Coranul nu a fost supus unui asemenea tratament.

Dacă într-adevăr Coranul a fost scris de o persoană, cum este posibil ca tot ce se află în El să fie adevărat, ținând cont că toate acele lucruri erau neștiute în acele timpuri când a fost primită Revelația?

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? (21:30)

Abia acum câțiva ani am putut într-adevăr contempla acest verset în sensul său literal.

În mod asemănător, când citim acum:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți. Apoi s-a așezat pe Tron. El a supus soarele și luna; fiecare alergând către un anumit soroc. El cârmuiește totul și lămurește semnele. Poate vă veți convinge de întîlnirea cu Domnul vostru (13:2) putem înțelege ce semnifică stâlpii invizibili și forțele centrifuge ce susțin balanța între corpurile cerești. De asemenea, înțelegem din aceste versete dar și din (55:5; 21:33,38,39 ; 36:40) că soarele și luna sunt stele cu o durată de viață fixă, că puterea lor de a oferi lumină va dispărea și că ele urmează o orbită ce a fost determinată cu cea mai mare exactitate.

O înțelegere literală a acestor versete nu diminuează responsabilitatea ce vine o dată cu înțelegerea lor- Poate vă veți convinge de întâlnirea cu Domnul vostru. Scopul acestor versete nu s-a schimbat ci doar cunoștințele noastre despre fenomene. În cazul fostelor Scripturi, avansul științei nu a făcut decât să scoată la iveală toate inadvertențele ce le conțineau, în contrast cu Coranul- progresele științifice nu au făcut greu de crezut sau de înțeles nici măcar un singur verset; din contră, un asemenea progres a ajutat la înțelegerea multor versete.

Cu toate acestea, unele persoane încă mai susțin că Profetul (s.a.a.w.s) a scris Coranul. Ei susțin ceva ce este imposibil din punct de vedere uman. Cum ar fi putut ști un om ce trăia în secolul al șaptelea, lucruri care abia recent au fost acceptate ca adevăruri demonstrate științific? Cum poate fi afirmat un asemenea lucru, bazându-ne pe rațiune și simțuri? Cum ar fi putut descoperi Profetul (s.a.a.w.s), cu o acuratețe anatomică și biologică tot ceea ce s-a confirmat abia recent (că laptele este produs în țesutul mamar)? Cum ar fi putut El descoperi modul în care se formează norii de ploaie sau grindina, sau să determine calitatea de fertilitate a vântului, sau să explice cum se formează continentele sau întinderile de pământ? Cu ajutorul cărui telescop gigantic a aflat el despre expansiunea fizică a Universului și cu ce aparat de raze x a putut el explica diferitele stagii ale evoluției embrionului în uterul femeii?

O altă dovadă a originii divine a Coranului este aceea că tot ce prezice, se adeverește. De exemplu, Companionii au privit Pactul Hudaibiyya ca pe o înfrângere: Revelația a spus că ei vor intra în Moscheea Sacră în siguranță și că Islamul va domni peste celelalte religii (48:27-28). Era de asemenea promis că romanii (bizantinii) vor învinge persanii la câțiva ani după înfrângerea lor în 615 și că musulmanii vor distruge aceste două superputeri (30:2-5) într-un timp în care existau doar 40 de credincioși, toți fiind persecutați de către șefii de stat mecani.

Deși Profetul (s.a.a.w.s) era un om perfect, putea de asemenea să facă greșeli în ce privește lucrurile care nu aveau legătură cu Islamul sau cu Revelația. De exemplu:

• Când a scutit câțiva ipocriți de a participa la jihad, el a fost criticat: Dumnezeu să te ierte! De ce le-ai îngăduit, înainte ca să-ți apară cei sinceri și să-i afli pe cei mincinoși? (9:43)
• După bătălia de la Badr a fost învinuit: Un profet nu are căderea să ia prinși, până ce nu a supus ținutul.Voi doriți deșărtăciunile Vieții de Acum, iar Dumnezeu vă dorește Viața de Apoi. Dumnezeu este Înțelept, Puternic. Dacă o Carte de la Dumnezeu n-ar fi venit mai înainte, o osândă dureroasă v-ar fi luat șpentru ceea ce v-ați însușit. (8:67-68)
• O dată a spus că va face ceva a doua zi, dar nu a spus “cu voia lui Dumnezeu”. I s-a atras atenția: Nu spune niciodată de un lucru “îl voi face mâine”, fără să adaugi “de-o vrea Dumnezeu!” (18:23-24) și Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă (33:37).
• Când a jurat că niciodată nu va mai mânca miere sau șerbet făcut din miere, a fost mustrat: O, Profetule! De ce oprești ceea ce Dumnezeu ți-a îngăduit cu soțiile tale? Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (66:1)

În alte versete, când îndatoririle și responsabilitățile Profetului (s.a.a.w.s) sunt aduse în prim plan, se poate observa limita autorității sale. Există o diferență mare între Mesager și Mesajul care i-a fost trimis, la fel de mare precum un om și Creatorul lui.

– sfârșitul părții a treia –