O trăsătură a modului de exprimare a celor care se află departe de moralitatea coranică o reprezintă faptul că întotdeauna aceştia încearcă să aibă ultimul cuvânt. Decât să înţeleagă şi să beneficieze de ceea ce alţii afirmă, ei încearcă să îşi exprime propriile idei şi să îi forţeze pe ceilalţi să le accepte. De fapt, nu contează care este nivelul de cunoaştere al unui om, întotdeauna pot fi lucruri care pot fi învăţate de la alţii. Chiar dacă altul are mai puţine cunoştinţe, este întotdeauna posibil să ofere o altă perspectivă asupra subiectului în cauză, să îl evalueze mai obiectiv şi să aducă o înţelegere mai bună asupra sa. Cei care ştiu că toţi oamenii pe care îi ascultă au fost creaţi de către Allah consideră că poate fi ceva bun ascuns în discursul oponenţilor, discurs din care pot deriva beneficii; ei încearcă să descopere aceste beneficii. Chiar în privinţa unui subiect pe care îl cunosc foarte bine, ei sunt conştienţi că este încă posibil ca să îşi fi format o idee neadecvată sau incorectă. Prin respectarea următorului verset din Coran:

… peste oricine are ştiinţă este cineva mai ştiutor. (Yusuf 12:76),

ei recunosc că nu contează cât de bine eşti informat asupra unui subiect, altcineva poate fi mai bine informat decât tine şi poate să ajungă la concluzii mai bune; astfel, credincioşii se menţin la stadiul deschis de comentarii şi sfaturi. Mai mult, în asemenea circumstanţe, chiar înainte de a fi spus ceva, ei se consultă cu cei în a căror inteligenţă, conştiinţă şi sinceritate au încredere; cu alte cuvinte, ei fac schimb de păreri cu alţii. Una dintre cele mai importante trăsături a drept-credincioşilor este aceea de a analiza prin consultare un anumit subiect. Într-un verset din Coran se afirmă după cum urmează:

Pentru aceia care răspund Domnului lor şi împlinesc Rugăciunea [As-Salat], iar pentru treburile lor [ţin] sfat laolaltă şi dau Dania [Az-Zakat] din cele cu care îi înzestrăm… (Ash-Shura 42:38).

În plus, nu există loc pentru dogmatism în exprimarea unui drept-credincios. Ceea ce este important nu este să convingă cealaltă parte de justeţea ideilor lui, ci să fie apt să descopere ceea ce este cel mai corect. Când vorbesc, credincioşii fac adesea referire la Coran, deoarece Coranul este ghidul lor şi sunt dependenţi de el în luarea fiecărei decizii. Într-un verset din Coran, atenţia ne este atrasă asupra acestei caracteristici a credinciosului:

Şi aceia care, atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor surzi şi orbi… (Al-Furqan 25:73).