Ziua îndrăgostiților
Semnificațiile acestei zile
Sarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat într-un festival al îndrăgostiților, probabil sub influența festivalurilor păgâne de la jumătatea lunii februarie, închinate dragostei și riturilor de fertilitate.” (Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 16, Editura Litera, București, 2010)
Existau mituri, asociate sarbatorilor pagane ale romanilor, care persista in succesoarele lor crestine. Printre cele mai renumite dintre acestea, era credinta romanilor ca Romulus, fondatorul Romei , a fost alaptat de o lupoaica, care i-a dat putere si intelepciune.
Romanii obisnuiau sa sarbatoreasca acest eveniment la mijlocul lui februarie, in fiecare an, printr-un mare festival. Unul dintre ritualurile specifice acestei sarbatori era sacrificarea unui caine sau a unei capre. Doi tineri puternici se ungeau cu sangele acestora, apoi spalau sangele cu lapte. Dupa aceasta avea loc o mare parada, condusa de cei doi tineri, paradă care strabatea toate strazile orasului. Cei doi tineri purtau bice din piele, cu care loveau pe oricine le taia calea. Femeile romane primeau aceste lovituri, in ideea ca acestea alunga sau previn infertilitatea.
Numele de Valentin il poarta mai multi dintre martirii Bisericii Crestine. Se povestește ca ar fi fost doi, sau ca ar fi fost doar unul singur, care ar fi murit in Roma, ca urmare a persecutiilor împăratului roman de atunci. In amintirea sa, în anul 350, a fost construita o biserica, pe locul unde el ar fi murit. Atunci cand Romanii s-au convertit la Crestinism, ei au continuat sa tina “sarbatoarea iubirii” insa au schimbat conceptul pagan de sarbatoare a “iubirii spirituale” in conceptul “martiriului din iubire”, reprezentând pe Sf. Valentin care ar fi pledat pentru pace si iubire, motiv pentru care ar fi fost martirizat. Mai era cunoscuta si sub numele de “sarbatoarea indragostitilor”, iar Sf Valentin era considerat drept cel care îi patronează pe aceștia.
Unul dintre obiceiurile legate de aceasta sarbatoare era ca numele fetelor ajunse la varsta măritișului sa fie scris pe mici role de hartie si puse intr-un recipient, apoi tinerii care doreau sa se casatoreasca, trageau fiecare cate o rola de hartie din acel vas. Fiecare dintre ei se puneau la dispozitia fetei al carei nume il trasese, pe o perioada de un an, astfel sa se poată cunoaște . Dupa care ei ori se casatoreau, ori repetau procedura din acea zi, in anul urmator.
Clerul crestin a reactionat impotriva acestei traditii, pe care o considera a avea o influenta nefasta asupra moralului tinerilor, barbati si femei. Ea a fost interzisa in Italia, insa a renascut in secolele al 18-lea si al 19-lea, cand in unele tari din vest au aparut mici cărțulii numite “cartile lui valentin” continand poeme de dragoste, din care cei care doreau sa trimita celor dragi, aveau posibilitatea de a alege dintre ele. Ele contineau si indicatii pentru compunerea scrisorilor de dragoste.
Se mai povesteste ca atunci cand romanii au inceput sa devina crestini, dupa raspandirea crestinismului, imparatul roman Claudius II le-a interzis soldatilor casatoria, considerand-o ca o distragere de la razboi. Acestui decret i s-ar fi opus Sf. Valentin, care ar fi inceput sa oficieze casatorii in secret. Aflandu-se aceasta, el ar fi fost inchis si condamnat la moarte. Se povesteste ca în temniță el s-ar fi indragostit de fiica temnicierului, ceea ce contravine legilor crestine, care interzic preotilor si calugarilor (în doctrina catolică), aceasta. Se mai spune ca atunci cand imparatul i-ar fi oferit libertatea si slujba de confident al sau, in schimbul renuntarii la crestinism, Valentin ar fi refuzat, si , preferand crestinismul, ar fi fost executat in ziua de 14 februairie 270 e.n., sau in zorii zilei de 15 februarie, de sarbatoarea Lupercalia, si astfel aceasta zi luă numele acestuia. Cu mult mai târziu, Papa a fost cel care a desemnat ziua de 14 februarie drept “sarbatoare a iubirii”.
Care ar trebui să fie atitudinea musulmanilor cu privire la această zi, semnificațiile și practicile specifice ei?
În primul rând trebuie subliniat faptul că musulmanilor li se cere să iubească oamenii, fără să țină seamă de culoare, rasă, religie, identitate etnică…
Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Daca un barbat isi iubeste fratele, sa-i spuna ca il iubeste.” (Abu Dawood, 5124; al-Tirmidhi, 2329; sahih).
Si el , pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Pe Cel in mana Caruia se afla sufletul meu, nu veti intra in Paradis pana ce nu veti crede cu adevarat, si nu veti crede cu adevarat, pana ce nu va veti iubi unul pe altul. Sa nu va spun eu un lucru pe care daca il veti face, va veti iubi unul pe altul? Raspanditi (salutul de) pace intre voi.” (Muslim, 54)
Aceasta nu înseamnă o dizolvare a identității noastre sau copierea și imitarea orbească a tradițiilor și practicilor altora. Islamul contravine sărbătoririi Zilei de Sfântul Valentin, considerând-o a fi străină Islamului, neaducând în discuție și practicile specifice acestei zile la care musulmanii nu ar trebui să ia parte.
Nu fiti asemenea acelor care s-au scindat si au fost cu neintelegere dupa ce le-au venit semnele limpezi, caci aceia vor avea parte de o pedeapsa cumplita!
(Aal-’Imran 3:105)
Învățații musulmani spun în legătură cu acest subiect că este deazamăgitoare starea în care se află unii musulmani în ziua de azi, ei încercând să îi copieze pe alții fără să înțeleagă semnificațiile și înțelesurile fiecărui obicei înainte de a îl prelua. Musulmanii ar trebui să ia de la ceilalți lucrurile bune și drepte, fără a compromite în vreun fel credința lor. Noi trebuie să fim mândri de modul nostru islamic de viață.
Fiecaruia dintre voi Noi i-am dat o lege si o randuiala. (Al-Mai’dah 5:48)
Fiecarei comunitati i-am hotarat Noi o randuiala pe care ea o urmeaza. (Al-Hajj 22:67)
Este un lucru esențial ca musulmanii să fie benefici mediului și societății în care trăiesc, să își aducă contribuția în clădirea unor societăți mai bune. Însă aceasta presupune păstrarea identității islamice și a unei bune înțelegeri religioase cumpătate.
________
sursa: new-muslim.info/ro