In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte.
Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au venit in timpul de Hajj si Profetul a ajuns la o intelegere cu ei intr-un loc numit Al-‘Aqabah in 621 d.Ch.. Aceasta intelegere e cunoscuta sub denumirea de ” Prima intelegere de la Al-‘Aqabah”.  In acest angajament, ei au hotarat sa i se supuna doar lui Allah, sa nu fure, sa nu comita adulter, sa nu-si ucida copiii, sa nu comita rau. Li s-a spus de catre Muhammed ca daca vor trai sub acest legamant, Allah va fi multumit de ei si-i va rasplati cu Paradisul.

Al doilea legamant al musulmanilor din Madinah a fost stabilit in 622 d. Ch. in acelasi loc, Al-‘Aqabah, participand la acest eveniment 73 de oameni.
Acest legamant a fost o extindere a primului legamant. A fost stabilit ca musulmanii din Madinah sa-l protejeze si sa-l ajute pe Profet impotriva tuturor relelor, asa cum isi protejeaza propriile sotii si copiii. Toate pericolele care puteau aparea in urma acestui legamant au fost explicate de catre ‘Abbas, unchiul lui Muhammed, musulmanilor din Madinah, in termeni clari. Dar musulmanii din Madinah au spus:
“il luam (pe Profet) in ciuda tuturor amenintarilor fata de proprietate, avere si viata. Spune-ne, o, Profet al lui Allah! Care ne va fi rasplata daca ramanem credinciosi acestui juramant?”
Profetul a raspuns: “Paradisul”
Si-au intins mainile catre el iar el catre ei, si astfel legamantul a fost incheiat.
Al doilea legamant includea clauze despre situatiile de razboi in care datoria musulmanilor din Madinah era sa-l apere pe Profet intr-un atac extern venit din partea meccanilor.