Meryem Ece

Teoria asupra careia  m-am axat in acest eseu este Big Crunch, care repezinta un fel de proces invers Big Bangului. Conform acesteia, ajuns la o anumita densitate, Universul va incepe sa se contracte treptat, pana cand intreaga materie (stele, planate, asteroizi de piatra, comete de gheață, totul) va fi redus la ceva infinit de mic, asa cum fusese inainte de momentul Marii Explozii.

Din punct de vedere stiintific, astrofizica a facut posibila explicarea unor teorii de sfarsit al universului. In 1916, Albert Einstein a elaborat teoria generala a relativitatii, teorie care face posibila explicarea unor fenomene fizice la scara cosmica. Astfel, au luat nastere mai multe ipoteze si scenarii elaborate de diversi astronomi si savanti. Observatiile lor duceau spre concluzia ca Universul a luat nastere la un anumit moment dat , ca se afla in expansiune si ca va avea un sfarsit iminent.

Comunitatea stiintifica a acceptat de atunci ideea universului aflat in expansiune, că un univers static este o imposibilitate teoretica, asadar că starea lui actuala nu este stationara, ci evolueaza, conform parerilor a numerosi savanti, catre un final. Teoriile lor au fost determinate de mai multi factori, precum cercetarile axate pe tema formei universului, materia neagra, ecuatia de stare (explicatia matematica a modului in care materia neagra raspunde la expansiunea universului), densitatea Universului, singularitatea spatiu-timp.

Conform acestei teorii, intreaga materie va colapsa in gauri negre, care mai apoi vor fuziona rezultand o gaura neagra unificata sau singularitatea Big Crunch. Pentru ca oamenii de stiinta sa poata prezice eventualitatea teoriei Big Crunch, ei ar trebui sa determine anumite proprietati ale Universului. Dintre acestea una foarte importanta este densitatea sa, mai apoi forta gravitationala a atractiei dintre toate galaxiile si impulsul initial de la momentul Big Bangului.

Totusi, pentru a-si putea explica acest fenomen, oamenii de stiinta si-au asumat prezenta unei entitati necunoscute pe care au numit-o “dark energy”. Se crede ca aceasta entitate  este cea care conduce la departarea galaxiilor. In prezent, masuratorile facute de observatorul Chandra  X-ray al NASA indica o putere constanta in Univers a acestei “dark energy”. Incapacitatea oamenilor de știință de a își explica acea energie, dar necesitatea prezenței ei pentru existența acestui Univers ne aduce aminte de faptul că Susținătorul, Creatorul acestui Univers este Unicul Dumnezeu, prin a Cărui Putere acest Univers va lua sfârșit într-un moment doar de EL cunoscut. Oamenii ar trebui să cerceteze Universul, să îl studieze și să înțeleagă din înțelepciunea creării lui… să contempleze la scopul existenței lor, la misiunea lor în tot acest sistem, la nimicnicia lor în raport cu Puterea măreață Supremă, deținută de Allah.

Asa cum eu mi-am explicat pana acum aparitia si existenta Universului, cred ca Teoria Big Crunch este cea mai plauzibila, fiind intarita si de teoriile si observatiile a numerosi oameni de stiinta si astronomi. Apreciez spusele fizicianului contemporan Heintz Pagl: „Eu cred ca Universul este un mesaj scris intr-un cod secret, un cod cosmic, iar misiunea omului de stiinta este sa-i descifreze simbolurile.”