Scopul creatiei 

Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.

Majoritatea omenirii însă, de-a lungul timpului, a crezut şi continuă să creadă în existenţa unei Fiinţe Supreme care a creat această lume cu un scop. Pentru ei a fost şi încă este important să cunoască Creatorul şi scopul pentru care El a creat totul.