Cuvântul arab “profeţie” (nubu’a) derivă de la naba’ care înseamnă “ştire, veste” şi are sensul de ajungere a unei veşti de la Allah, prin intermediul revelaţiei, la acela dintre robii Săi pe care l-a ales pentru aceasta. Cuvântul este o explicaţie, aşadar, relaţia dintre profet şi Allah Preaputernicul constă în revelaţie şi în transmiterea unor ştiri.

Mesajul (risala) înseamnă împuternicirea de către Allah a unuia dintre robii Săi cu transmiterea unei legi religioase sau a unor anumite rânduieli. Cuvântul este o explicaţie, aşadar, a relaţiei dintre profet şi ceilalţi oameni, este o relaţie de trimitere ca mesager.

Aşadar, mesajul este înfăţişarea unei legături dintre trimis şi lume, în vreme ce profeţia este înfăţişarea unei legături dintre profet şi Allah Preaputernicul şi Preaînaltul.

Primul profet trimis de Allah Preaînaltul şi sprijinit de o revelaţie şi de rânduieli a fost Adam, strămoşul neamului omenesc, iar ultimul profet a fost profetul Muhammed, după care nu a mai existat vreun alt profet.

“Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor” (33 : 40).

Allah Preaînaltul pomeneşte în Cartea Sa numele a douăzeci şi cinci de profeţi trimişi. Dacă dreptcredinciosul musulman este întrebat despre unul dintre cei a căror profeţie este menţionată în Coran, el nu are dreptul să tăgăduiască faptul că el a fost profet. Aceştia sunt: Adam, Idris, Noe, Hud, Salih, Avraam, Lot, Ismail, Isaac, Iacob,

Iusuf, şu’ayb, Iov, Dhu-L-Kifl, Moise, Aaron, Solomon, David, Elia, Eliasar, Iona, Zaharia, Yahya, Isus şi Muhammed – binecuvântarea şi pacea asupra lor toţi! Mai există şi alţi profeţi, la care Coranul nu se referă în amănunţime şi despre care nu se relatează nimic, ci ne vorbeşte despre ei în ansamblu şi se cuvine să credem în ei ca atare, în sensul că Allah a trimis numeroşi profeţi, la fiecare comunitate şi grup de oameni în diverse locuri şi epoci. Allah Preaînaltul a grăit:

“Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus” (4 : 164).

Calităţile pe care trebuie să le întrunească profeţii:

1. să fie bărbat;

2. să fie demn de încredere, adică să fie sincer şi Allah să-i apere atât manifestările exterioare, cât şi manifestările interioare, de orice amestec în ceea ce este oprit;

3. să fie ferit de căderea în păcat;

4. să fie cu mintea întreagă, exact şi drept.

 sursa: islam.ro