Prima religie a omului de la facerea sa – 4

– continuare –

 

1200 î.Ch – civilizaţia aztecă şi incaşă. Este vorba despre civilizaţiile care s-au dezvoltat în America de Sud, în zona Peru, Mexic. Religia aztecă are ca zeiţă creatoare pe Coatlicue – cea care a născut luna, stelele şi pe zeul soarelui si al războiului. Ea a creat focul şi ea este zeiţa fertilităţii. In religia Inca, zeul creator este Viracocha. Religia incaşă este, de asemenea, o religie polietistă.

1000 î.Ch civilizaţia mediteraneeană care include civilizaţia feniciană, greacă şi romană. Civilizaţia feniciană se naşte pe ruinele neexplicatului final al civilizaţiei egeene, în anii 1000 î.Ch., mai exact pe apusa civilizaţie minoică. Fenicienii îşi întemeiază baza în Liban, iar în zona de coastă a Mării Meditereane, aceştia întemeiază multe colonii, în insule Mediteranei, dar şi în zona continentală, precum Byblos, Tyr, Carthagina. Carthagina a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind punctul central al coloniilor feniciene. Religie lor nu este una proprie ci este una rezultată din interferenţa religiilor din zonă: canaanită, mesopotamiană, egipteană, greacă, romană, fiind o religie politeistă, idolatră (soare, lună, stele, etc.) Asemenea cosmogoniei civilizaţiilor egeene, cosmogonia feniciană se bazează pe formarea universului din principii primordiale din care se naşte zeul creator – Mot, zeul morţii şi al creaţiei din care descind toate celelalte elemente care alcătuiesc universul: soare, lună, pământ, etc.

religia omului
Civilizaţia greacă ia naştere în jurul anilor 1200 – 800 î.Ch, sub influenţa puternicelor elemente ale civilizaţiei egeene amestecate cu elemente ale civilizaţiilor imperialiste mediteraniene. Religia lor este aceeaşi ca şi a grecilor antici care au format civilizaţia egeeană.
Civilizaţia romană se naşte pe vechea civilizaţie etruscă care a existat în jurul anilor 750 î.Ch, in Peninsula Italică, în zona Toscana, sub puternica influenţă a civilizaţiei greceşti, de aceea şi pantheonul roman va fi identic cu pantheonul grec. Religia vechilor romani se baza nu pe zeităţi personificate ci pe spirite sacre ori suflete divine – gnius – ale lucrurilor, locurilor şi fiinţelor. Contactul cu civilizaţia greacă produce asocierea „genius” cu zeităţile greceşti.

400 – 1500 d.Ch – civilizaţii regionale – născute din împletirea tradicţiilor locale cu influenţele statelor dominante care formau imperii, precum civilizaţia bizantină, civilizaţia arabă, civilizaţia chineză, civilizaţia japoneză, civilizaţia latino-americană.

7. Creştinismul – apare odată cu devierea discipolilor lui Iisus de la învăţăturile lui. Iisus s-a născut în anul pe 2 decembrie (nu 25) în anul 7 î.e.n. conform datelor si atestărilor istorice (cei care nu cred să caute singuri, nu vreau să devină un nou subiect de polemică).
Începând cu plecarea lui dintre muritori, discipolii lui au deviat, numindu-l Dumnezeu, şi născând o nouă religie. De reţinut că nimic din practica preoţilor de azi nu apare în Noul Testament, o compilaţie de Evanghelii distorsionate, din păcate! (Voi reveni cu altă postare.)
Pentru cei care nu cred că Iisus este un profet le aştept dovezi că el a propovăduit creştinismul, că El a spus eu sunt Dumnezeu şi că de acum încolo să nu vă mai închinaţi lui DUmnezeu, ci mie!, precum şi să răspundă la întrebarea, ce religie avea Iisus, când a fost copil şi ce învăţături a primit el în Templu, până la vârsta de 33 de ani, când a început să predice.

 

 

sursa: rasarit.com

În legătură cu o postare