Omenirea este de asemenea afectată de forme de prejudecăți rasiale dintre cele mai sălbatice și odioase chiar și în acest secol. America și Sudul Africii pot reprezenta un exemplu în acest sens. Cu siguranță, lumea din secolul douăzeci are încă o problemă în a învăța de la islam. Cu mult timp în urmă, islamul a eliberat omenirea de prejudecățile rasiale. Nu conținea prezentarea unei viziuni frumoase de egalitate dar și în practică a obținut un stadiu fără precedent de egalitate între toți oamenii, negri, albi sau roșii declarând că niciunul dintre ei nu a avut parte de întâietate asupra altora decât în privința pioșeniei. Nu numai că a eliberat negrii de sclavie dar de asemenea a recunoscut în întregime drepturile lor de a aspira chiar și spre cea mai înaltă poziție de autoritate în statul islamic.

De asemenea, ei puteau deveni conducători ai statului islamic la fel ca oamenii liberi. Profetul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ascultați și supuneți-vă chiar dacă un sclav negru este numit deasupra voastră ca superiorul vostru atâta timp cât el va aplica pentru voi Legea lui Dumnezeu.”

Cum poate lumea din ziua de azi să ignore ca mesajul islamului lovit precum este de răul imperialismului și tiraniei cu toate atributele lor barbare, deoarece numai islamul poate ajuta omenirea să se elibereze de lanțuri. Este opus imperialismului și tuturor formelor
de exploatare.

Tratamenul islamului față de oamenii din țările pe care le cucerea pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu, a fost atât de generos, blând și sublim încât văzul slab al Europei „civilizate” cu greu pătrunde aceste culmi. Putem cita decizia binecunoscută a califului Omar bint Al Khattab când a cerut să fie biciuit fiul lui Amr ibnil-Aas generalul victorios și guvernatorul onorat al Egiptului căci a bătut un egiptean coptic fără nicio justificare legală și însăși renumitul său tată a scăpat din întâmplare de biciul califului. Acest lucru demonstrează cât de importantă este libertatea civilă și cât de mult se puteau bucura de ea cetățenii statului islamic. Apoi este răul capitalismului care a înrobit toate viețile.

Dispariția sa și nevoia de a elibera rasa umană de relele sale consecințe cheamă încă o dată islamul. Islamul interzice camăta și acumularea de capital sunt baza economiei capitaliste. Acest lucru, cu alte cuvinte, înseamnă că islamul poate efectiv să distrugă răul capitalismului precum a făcut în urmă cu paisprezece secole.

Similar, lumea dominată de comunismul materialis și pagân nu rezistă în fața nevoii de islam căci el dobândește și menține dreptatea socială în cea mai bună ordine fără a limita nevoile sufletului uman, nici nu îngrădește lumea omului spre o lume mai apropiată de simțuri.

Mai mult, nici nu forțează sau tânjește impunerea propriei credințe asupra omenirea acționând cu forță precum dictatura proletară, deoarece:

Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire. (Al-Baqarah 2:256)

În final, lumea încă marcată de umbrele războiului nu are altă alegere decât să se întoarcă spre islam – singura cale pentru stabilirea și menținerea păcii pe acest pământ. Era Islamului într-un fel abia a început și nu s-a încheiat; nu este o forță trecută, ci una vie, dinamică. Viitorul ei este luminos precum istoria sa măreață când a iluminat fața pământului în momentul când Europa încă bâjbâia pe calea întunecată a evului mediu. Sfântul Coran spune:

Cu aceia dintre cei pe care îi stăpânesc mâinile voastre drepte care caută un contract [de eliberare din sclavie] încheiați voi acest contract, dacă voi știți că ei sunt buni, și dăruiți-le lor din bunurile lui Allah pe care El vi le-a dat vouă! (An-Nur 24:33)

sursa: Grupul de discuții Islam România / Resurse Islamice