Uitaţi-vă în jur, foarte mulţi oameni evită să se gândească la moarte, iar aceşti oameni fac parte din diferite categorii, ca şi statut social, ocupaţie şi venituri, dar pe toţi îi aduce în comun – moartea, frica de ea. Dumnezeu crează multe situaţii în care aminteşte oamenilor de moarte. Deschizând televizorul, noi auzim la ştiri despre zeci, sute de morţi, auzim cum cineva din apropiaţii noştri e bolnav de cancer; uitându-ne într-un ziar, citim necrologul, mergând cu maşina vedem cimitire de-a lungul şoselelor.
În toate aceste evenimente curente se află o mare înţelepciune a lui Dumnezeu. Toate aceste evenimente, indiferent dacă o persoană este tânără, sănătoasă sau este ascunsă în cel mai sigur loc de pe pământ, îi aminteşte de apropierea morţii. Cei care cred în Dumnezeu, cred în viaţa de apoi, în faptul că moartea este trecerea la viaţa veşnică – Paradisul, nu le este frică de moarte. Ei înţeleg caracterul inevitabil al abordării acesteia şi trecerea la viaţa veşnică.
Atitudinea faţă de moarte a oamenilor atei este foarte diferită de reacţia oamenilor credincioşi. Acest tip de oameni numai când aud cuvântul moarte, schimbă discuţia şi încearcă cât mai repede să uite de acest cuvânt. Ei încearcă să-şi distragă atenţia, să-şi găsesască tot felul de distracţii pentru a alunga gândurile despre moarte şi de a reveni la treburile lumeşti.
Oamenii nu au cum să fugă de locul şi data morţii prezise de Dumnezeu, cât de mult ar încerca şi cât de mult şi-ar dori acest lucru. Cât de des întâlnim oameni care au primit veşti despre moartea celor mai apropiate persoane?… În primele câteva minute ei sunt într-o stare de depresie, dar apoi revin la treburile lumeşti, la afacerile lor, la vacanţa planificată, etc… Şi un astfel de comportament este ca o protecţie, pentru a nu ne mai gândi la moarte, recurgând la fleacurile lumeşti, înşelându-ne pe noi înşine.
Unul dintre motivele prin care încercăm să fugim de acest gând este tocmai frica de moarte. Atunci când ne gândim la moarte nu trebuie să ne întristăm şi să fim pesimişti. Dimpotrivă o persoană care crede în viitor, în lumea de apoi, crede că această lume este doar un pas intermediar pentru trecerea în altă lume mult mai bună, gândurile despre moarte dau naştere la inspiraţii şi aspiraţii pentru un număr mai mare de fapte bune pe pământ. Omul care a trăit viaţa de dragul lui Dumnezeu, cu fiecare gând despre moarte, lui ii va creşte dragostea faţă de Acesta, precum şi dorinţa de a deveni vrednic de Paradisul lui Dumnezeu.
La un moment dat, în viaţa fiecărui om, poate în tinereţe sau la bătrâneţe, la boală sau la sănătate crede sau evită să se gândească la moarte, dar chiar dacă este într-un loc sigur sau periculos, moartea va veni. Trebuie să ne gândim şi să credem că moartea nu este sfârşitul, ci începutul vieţii veşnice şi întru totul trebuie să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu pentru a dobândi iertare şi fericire. Atotputernicul Creator, aminteşte fiecăruia dintre noi în Coran:
Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veti primi [intreaga] voastra rasplata in Ziua Invierii! Cel care va fi indepartat de Foc si adus in Rai va fi izbanditor. Viata aceasta nu este decat placere amagitoare. (Aal ‘Imran 3:185 )
Oriunde ati fi, moartea va va ajunge, chiar de-ati fi in turnuri semete. Daca au partea de bine, ei zic: “Aceasta este de la tine, [Muhammed]!” Spune: “Toate sunt din partea lui allah!”. Dar ce este cu oamenii acestiaca nu inteleg ei aproape nicio vorba? (An-Nisaa’ 4:78)
harunyahya.org