Adnan Ash-Sharif
În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa: 104).
Ei nu L-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate (în mâna Sa) dreaptă. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce ei Îi fac asociaţi! (Az-Zumar: 67).
Până la scrierea acestor rânduri nu există adevăruri ştiinţifice ferme în privinţa sfârşitului Universului, ci doar două teorii care se opun între ele:
– Teoria Universului deschis la infinit, conform căreia Universul va continua să se extindă până în momentul în care se vor epuiza în el combustibilii stelelor şi, în consecinţă, ele se vor stinge şi vor muri şi o dată cu moartea lor se va dispersa Universul şi va pieri treptat.
– Teoria Universului deschis şi apoi închis, conform căreia Universul se va extinde până la o anumită limită, iar după aceea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.
Această teorie este numită în limbajul neştiinţific al astronomilor ”teoria acordeonului” care se deschide până la o anumită limită, iar după accea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.
Conform acesteia, Universul va deveni aşa cum a fost la început, adică o masă gazoasă fierbinte, cu o temperatură şi presiune foarte ridicate, după o sută de milioane de ani de la explozia uriaşă, care a avut loc cu cincisprezece miliarde de ani în urmă, conform estimărilor lor. Aceasta înseamnă că Universul se va sfârşi după optzeci
începe o nouă creaţie a lui. Acestea sunt estimările savanţilor. Cât despre ceasul exact al producerii acestui lucru, el este cunoscut numai de ALLAH: ”Ei te vor întreba despre Ceas: Când va veni el?
Spune: ”Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai EL îl va descoperi la timpul lui. Va fi greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate”. Te întreabă de parcă tu ai fi interesat (să ştii). Spune: ”Numai la ALLAH se află ştirea despre el!” Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu” (Al-A’raf: 187).
În Coranul cel Sfânt care în opinia noastră reprezintă cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor şi teoriilor ştiinţifice există numeroase versete care înfăţişează sfârşitul Universului şi din ele înţelegem, şi ALLAH ştie cel mai bine, că Domnul va readuce Universul la starea la care a fost la început:
În ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune, pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim” (Al-Anbiyaa: 104),
în sensul că cerurile şi pământul se vor împreuna din nou, aşa cum au fost iniţial. De asemenea, ALLAH Preaînaltul a grăit:
Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit. (Al-Anbiya’: 30).
După aceea, Domnul va începe cealaltă creaţie cu un alt Univers decât cel pe care îl cunoaştem astăzi, aşa după cum a grăit ALLAH Preaînaltul:
În Ziua în care pământul va fi schimbat cu altul, ca şi cerurile, şi ei (oamenii) se vor înfăţişa dinaintea Lui ALLAH Cel Unic, Biruitorul (Al Wahid, Al Qahhar). (Ibrahim: 48).
Versetele următoare, care zugrăvesc sfârşitul Universului oferă unele detalii în legătură cu starea cerului, a aştrilor, a pământului şi a munţilor la momentul sfârşitului existenţei Universului şi a sosirii Ceasului. Şi, toate aceste versete confirmă teoria revenirii Universului la starea în care se află în momentul când a început creaţia Sa şi ALLAH ştie cel mai bine!
În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creaţie, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiya’: 104).
Ei nu l-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate în dreapta Sa. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce Îi fac ei asociaţi! (Az-Zumar: 67).
Şi când mările se vor aprinde. (At-Takwir: 6).
Şi când cerul va fi îndepărtat. (At-Takwir: 11).
Când ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla/ Nimeni nu va mai socoti venirea ei minciună./ Ea va coborâ şi va înălţa/ În această Zi pământul va fi zguduit şi clătinat/ Şi munţii vor fi sfărâmaţi în farâme/ Şi se vor preface în pulbere risipită” (Al-Waqi’a: 1-6).
Când cerul se va despica/ Şi stelele vor cădea/ Când mările vor izbucni în flăcări. (Al-Infitar: 1-3).
Şi când se va despica cerul şi va deveni roşu aprins ca pielea roşie! (Ar-Rahman: 37).
Când stelele se vor stinge/ Şi când cerul se va despica/ Şi când munţii se vor fărâmiţa (Al-Mursalat: 8-10).
‘Te întreabă despre munţi. Spune: ”Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,/ Şi îi va lăsa ca pe un şes neted,/ În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură” (Ta-Ha: 105-107).
În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită/ Iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij: 8-9).
În Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej/ Şi munţii se vor urni din loc” (At-Tur: 9-10).
În fiecare dintre versetele sfinte se află un adevăr ştiinţific în legătură cu starea cerului, a stelelor, a planetelor, a munţilor şi a mărilor când Universul se va sfârşi, a cărui modalitate de moarte o caută în momentul de faţă. Dacă astronomii musulmani ar adopta în studiile lor ştiinţifice de astăzi ceea ce vesteşte Coranul Cel Sfânt despre sfârşitul Universului, ar fi primii care ar ajunge să demonstreze că el va redeveni aşa cum a fost la început: o masă de gaze aprinse. Miracolele ştiinţifice ale Coranului nu se sfârşesc: unele din ele au fost descoperite de ştiinţă cu secole sau cu ani în urmă, altele vor fi descoperite în viitor,
adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH Preaînaltul:
Fiecare profeţie are
un timp al său şi în curând le veţi cunoaşte. (Al-An’am: 67).
În decursul unei perioade care a început cu, quarkul şi s-a sfârşit cu apariţia omului, istoria Universului a început cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în urmă. La început a fost vidul, apoi masa primară a particulelor primitive, apoi s-a ajuns la corpul omului, compus din treizeci de miliarde de celule. Existenţa omului pe suprafaţa pământului nu reprezintă decât o clipită în istoria apariţiei şi a evoluţiei Universului. Dacă am încerca să comprimăm istoria Universului, din momentul apariţiei sale şi până astăzi, într-o singură zi, ar însemna că Soarele şi Pământul au apărut la ora 17.00 din această zi, peştii şi reptilele la ora 23:41, dinozaurii la ora 23:45, şi au dispărut numai după nouă minute, maimuţele la ora 23:58, iar omul nu a apărut pe faţa pământului decât acum unsprezece secunde.
Dacă învăţaţii musulmani clasici şi moderni cu excepţia unei infime minorităţi dintre ei – s-ar fi inspirat din Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH ar fi aflat liniile principale largi ale unor ştiinţe precum astronomia, embriologia, genetica, profilactica şi imunologia, diversele ştiinţe ale pământului, cum sunt geologia, ştiinţa învelişului atmosferic,
hidrologia, oceanografia, ştiinţa despre păstrarea echilibrului mediului şi poluarea lui, precum şi alte ştiinţe materiale, naturale. Astfel, ar fi aflat primii, principiile fundamentale ale acestor ştiinţe. Şi dacă ar fi făcut acest lucru, probabil că omenirea nu ar fi trebuit să aştepte, secole îndelungate după revelaţie, ca să descopere prin savanţi precum Copernic, Galileo, Kepler, Newton, Hubble, Gamov, Lemaintre, Von Allen, Mendel, Pasteur, Bovari şi alţii, unele principii de bază ale ştiinţelor materiale, naturale, pe care le găsim în Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH.
islamulazi.ro