Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi dacă existau cărţi de embriologie pe vremea Profetului sau în secolele care au urmat în care să se menţioneze aceste faze sau dacă diviziunile între aceste faze diferite aveau să fie cunoscute la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. El a răspus că grecii antici erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ce se întîmplă cu embrionul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el, că  Aristotel printre alţii a încercat să expună unele teorii asupra subiectului, dar exista vreo menţiune făcută asupra acestor stadii?

Aceste stadii nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului 19. Ele au fost considerate ca fiind ceva cert abia la începutul sec 20. După o lungă discuţie profesorul Goeringer a spus că nu existau nici un fel de menţiuni în legătură cu acest subiect.  

Atunci l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze similară celei din Coran. Răspunsul lui a fost negativ.

L-am întrebat care este opinia domniei sale cu privire la aceşti termeni pe care îi utilizează Coranul pentru a descrie fazele prin care trece embrionul în cele 9 luni de gestaţie. După lungi discuţii el a prezentat un studiu la a opta Conferinţă Medicală din Arabia Saudită.

El a menţionat în studiu prea marea ignoranţă a omului în ceea ce priveşte aceste faze, a discutat şi despre precizia şi simplitatea termenilor coranici care descriu dezvoltarea fătului. Iată cum a explicat punctul său de vedere prof.Goeringer: „Câteva versete din Coran conţin descrieri ai dezvoltării  umane uşor de înţeles. Ele descriu totul chiar şi faza unirii gameţilor prin organogeneză. Anterior nu a existat o astfel de descriere atât de complexă a dezvoltării umane.

Şi nicio clasificare sau terminologie. Această descriere antedatează cu multe secole înregistrarea diferitelor stadii ale dezvoltării embrionului uman şi ale fătului. Am discutat cu prof.Goeringer despre o descoperire recentă care spulberă multe dintre întrebările pe care şi le pun unii creştini.

Naşterea miraculoasă a lui Iisus dintr-o mamă fecioară reprezintă una din credințele fundamentale în Creștinism și Islam. Unii dintre creştini insistă asupra faptului că totuşi el trebuie să fi avut şi tată. Şi ei consideră că este imposibilă naşterea dintr-o fecioară, imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Ei susţin aceasta dar ei nu ştiu că poate exista creaţie fără tată, iar Coranul are un exemplu în acest sens: crearea lui Adam.

Înaintea lui Allah Preaînaltul, Isus este asemeni lui Adam pe care El l-a făcut din lut şi apoi ia zis lui ,,Fii” şi el a fost. (An-Nisaa 4:59).

Dacă clasificăm ființele umane în funcție de modul în care au fost create, putem spune că există trei tipuri:

-Adam creat fără mamă şi tată,

-Eva creată fără mamă,

-Isus Christos care a fost creat fără tată.

De aici putem deduce lesne că Cel Care l-a creat pe Adam a fost capabil să îl creeze şi pe Isus.

Cu toate acestea creştinii încă mai continuă polemica pe această temă deşi Allah Preaînaltul le-a trimis lor dovadă după dovadă şi mărturie după mărturie. Şi când sunt întrebaţi de ce insistă cu această controversă ei răspund că nu au văzut sau nu au auzit de cineva care să fi fost conceput fără tată sau fără o mamă.

Acum ştiinţa modernă a descoperit că multe animale şi creaturi din această lume se nasc fără fertilizare din partea masculină a speciilor.

De exemplu, trântorul nu este altceva decât produsul unui ou nefecundat de mascul. Ouăle fecundate de mascul vor da naştere albinelor. Trântorii sunt creaţi din ouăle reginei. Mai putem oferi multe exemple în acest sens din lumea animală.

Astăzi omul are suficiente cunoştinţe care să îl ajute să realizeze anumite organisme fără a fi necesară participarea masculului la fecundare.

Profesorul Goeringer a spus: ,,ouăle nefertilizate ale multor specii de amfibii şi mamifere inferioare pot fi stimulate mecanic printr-un fel de penetrare cu acul , fizic prin şocuri electrice sau chimic utilizând anumite substanţe să-şi continue dezvoltarea. La unele specii acest tip de dezvoltare partogenetică este naturală.” Allah ne-a oferit răspunsul definitiv creându-l pe Adam.

Unii creştini privesc aceasta ca pe un lucru deplasat. Li se pare imposibil ca o fiinţă umană să existe fără aportul unei mame şi al unui tată. Allah le-a arătat lor o astfel de fiinţă. Este scris în Coran astfel:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi vrednic de Laudă. (Saba’:6)

Și voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp! (Sad:88)

Noi le vom arătat semnele Noastre în cele mai îndepărtate zări ale pământului şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el Coranul , este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate? (Fussilat:53)

Fiecare profeţie are timpul său când o vei cunoaşte. (Al-‘An’am:67)

______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi