app

Orice boală îşi are leacul

Orice boală îşi are leacul

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

 

Muslim a relatat în Sahih că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Orice boală îşi are leacul şi când remediul adecvat îi este aplicat bolii, ea încetează, cu Voia lui Allah.”

În plus, ni se relatează în Sahihan că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah nu a trimis o boală fără să fi trimis, pe lângă aceasta, şi leacul ei.”

Imam Ahmad relatează că Usamah bin Şuraik a zis: „Eram cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) când beduinii au venit la el şi au spus: «O, Trimis al lui Allah, ar trebui să luăm medicamente?» El a spus: «Da, o, robi ai lui Allah, luaţi medicamente, deoarece Allah nu a creat o boală fără ca să nu fi creat şi leacul său, cu excepţia unei singure boli.» Ei au spus: «Care este aceea?» El a spus: «Bătrâneţea.»

De asemenea, se relatează în Al Musnad (de către Imam Ahmad) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah nu a trimis o boală fără să nu fi trimis şi leacul ei; oricine îl ştie (leacul), îl ştie, iar oricine nu este conştient de el (leac), nu este conştient de el, iar cei care nu îl cunosc nu sunt conştienţi de el.” (An-Nasa’i, Ibn Majah, Al-Hakim şi Ibn Hibban).

În Musnad de Imam Ahmad şi în Sunan de At-Tirmidhi şi Ibn Majah se relatează că Abu Khuzamah a spus: „Am zis: «O, Trimis al lui Allah, ruqya (remedii divine – formule de rugăciune islamică) pe care le folosim, medicamentele pe care le luăm şi prevenirea care încercăm să o realizăm, schimbă toate acestea destinul numit de Allah?» El a spus: «Ele sunt o parte a destinului numit de Allah.»

r1000328_11125542Aceste hadisuri ne indică faptul că există cauze pentru tot ceea ce se întâmplă în această lume, precum şi îndepărtarea acestor cauze. Afirmaţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – există un leac pentru orice boală – poate include atât bolile umane vindecabile, cât şi pe cele incurabile, deoarece Allah se poate să fi ascuns de omenire aceste tipuri de remedii şi să fi blocat calea de a le obţine. Allah ştie cel mai bine. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat că bolile sunt vindecate când li se aplică remediul adecvat, indicând că există un opus al oricărei creaţii şi, implicit, un antidot pentru fiecare boală.

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a declarat că, în cazul în care doi opuşi se întâlnesc, de exemplu – remediul adecvat şi boala, omul îşi revine din boală. Când remediul este administrat într-o doză mai mare decât este necesar sau când nu este remediul cerut, corpul poate dezvolta un alt tip de boală. Când doza administrată este mai scăzută decît minimum necesar, boala nu va fi vindecată. Dacă bolnavul şi boala nu sunt tratate cu medicamentul adecvat, vindecarea şi recuperarea nu vor avea loc.

Pe de altă parte, dacă timpul nu este adecvat vindecării sau dacă trupul este lipsit de putere sau este inadecvat medicamentului prescris, vindecarea nu va fi eficientă. Dacă toate circumstanţele sunt favorabile, vindecarea va fi cu siguranţă eficientă. Aceasta reprezintă cea mai bună explicaţie posibilă aplicabilă hadisurilor menţionate anterior.

Totuşi aceste hadisuri pot aduce o precizare în sensul că Allah nu a creat o boală care poate fi vindecată de către om, ci a trimis un leac pentru aceasta. În mod similar, Allah a spus:

„Care nimiceşte totul, la porunca Domnului său!” (Sura Al-’Ahqaf: 25).

În acest verset ni se spune că tot ceea ce era destinat să fie distrus a fost distrus de către vânt. În acest caz, hadisurile nu includ bolile incurabile.

Cei care observă diferitele substanţe şi opusul lor în această lume, iar apoi le analizează efectul liniştitor, natura opusă şi rezistenţa pe care o opun reciproc, vor aprecia puterea perfectă, înţelepciunea eternă şi creaţia perfectă a lui Allah, precum şi Unicitatea Sa în ceea ce priveşte Stăpânirea Sa şi Acţiunile Sale. Orice în afara lui Allah are un opus sau un antidot, însă doar Allah Îşi este Suficient Sieşi şi Atotputernic, pe când orice şi oricine au nevoie de El.

În aceste hadisuri autentice li se porunceşte musulmanilor să caute şi să ia medicamente adecvate, în timp ce li se sugerează că această acţiune nu contrazice dependenţa totală de Allah Unicul, aşa cum cel care îşi satisface foamea, setea sau reacţionează la cald sau rece nu contrazice dependenţa de Allah. Dimpotrivă, credinţa în tawhid (unicitatea lui Allah) este împlinită prin atenuarea şi reacţia optimă în faţa diferitelor elemente vătămătoare în maniera şi metoda poruncită de Allah. Mai mult decât atât, a te abţine să foloseşti aceste remedii sau antidoturi se află, de fapt, în contradicţie cu principiul totalei dependenţe de Allah, precum şi faţă de Poruncile şi Înţelepciunea Sa. Nefolosirea acestor remedii va slăbi tawakkul nostru (încrederea în Allah şi dependenţa faţă de Allah), deşi individul ar putea crede că această încredere şi dependenţă sunt întărite prin abandonarea căutării unui remediu. Abandonarea remediului contrazice de fapt adevărata încredere şi dependenţă, întrucât încrederea şi dependenţa implică în esenţă o anumită atitudine: inima robului se bizuie numai pe Allah pentru a obţine ceea ce este util pentru viaţa şi religia sa, în timp ce îndepărtează tot ceea ce îi afectează în mod negativ viaţa şi religia. Metoda corectă de a te încrede şi a fi dependent de Allah include căutarea acestor beneficii destinate slujitorilor Săi; în caz contrar, omul nu va implementa Poruncile şi Înţelepciunea divină. Robul nu ar trebui să-şi numească neputinţa – dependenţă de Allah, nici să considere adevărata încredere şi dependenţă drept o neputinţă.

În hadisuri sunt combătuţi cei care nu caută remedii, ci pretind în schimb: „Dacă vindecarea este scrisă sau destinată, atunci leacul nu va fi de niciun folos. Dacă vindecarea nu a fost predestinată, atunci leacul nu va fi folositor.”

Sau altcineva ar putea spune: „Boala a apărut din Voinţa lui Allah şi nimeni şi nimic nu poate să se opună Voinţei lui Allah.” Ultima afirmaţie este similară întrebării puse Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de către beduini. Cât despre companionii apropiaţi care posedau o mai bună cunoaştere a lui Allah, a Înţelepciunii şi Atributelor Sale, ei nu împărtăşeau credinţa beduinilor.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a oferit beduinilor un răspuns care să le aline inima, confirmând că aceste ruqya (formule islamice de rugăciune), leacuri şi măsuri preventive fac parte toate din destinul numit de Allah. De aceea nimic nu se sustrage destinului lui Allah decât prin destinul prescris de Allah; a lua medicamente face parte din destinul lui Allah şi elimină o parte a destinului lui Allah. Pe scurt, creaţia nu dispune de nicio modalitate de a scăpa de destinul lui Allah, indiferent de ceea ce face. A pune capăt foamei, setei, suferinţelor cauzate de căldură sau frig prin satisfacerea sau liniştirea lor reprezintă exact aceeaşi situaţie. Un exemplu similar este acela de a îndepărta duşmanul, care face parte din destinul lui Allah, prin jihad-ul care reprezintă o poruncă a lui Allah şi un destin prescris. Astfel, cauza, îndepărtarea ei şi cei care o îndepărtează fac parte din destinul numit de Allah.

Un alt mod de a răspunde celor care pun întrebări similare (referitoare la luarea de medicamente) constă în a sublinia faptul că această logică le impune să se abţină de la a încerca să-şi urmărească propriul beneficiu sau de la a îndepărta răul. Conform acestei logici, dacă beneficiul sau răul a fost destinat să se întâmple, atunci se va întâmpla cu siguranţă, iar dacă nu era destinat, atunci nu se va întâmpla! Dacă am implementa această metodă, viaţa, religia şi întreaga lume ar fi complet distruse. Mai mult decât atât, acest tip de retorică vine doar din partea acelora care neagă adevărul cu aroganţă şi îl resping; ei menţionează destinul în legătură cu acest subiect tocmai pentru a respinge adevărul atunci când le este prezentat. Exact în acelaşi mod au procedat politeiştii care au spus:

„De ar fi voit Allah, nu I-am fi făcut asociaţi nici noi, nici părinţii noştri şi nici nu am fi oprit Nimic!” (Sura Al-’An’am: 148);

„Dacă ar fi voit Allah, noi nu am fi adorat nimic în afară de El – nici noi, nici părinţii noştri – şi nu am fi oprit nimic altceva afară de ceea ce El a oprit!” (Sura An-Nahl: 35).

Politeiştii au făcut aceste afirmaţii pentru a putea respinge dovezile lui Allah atunci când El le va trimite Mesagerii.

Pe de altă parte, cei care rostesc această întrebare referitoare la destin, medicamente şi adevărata încredere şi dependenţă ar trebui să ştie că mai există un argument pe care ei nu l-au menţionat. Allah a decis că anumite situaţii vor avea loc când anumite cauze vor fi prezente. Astfel, dacă acea cauză va fi creată sau materializată, ceea ce a fost destinat se va petrece.

Cineva ar putea comenta: „Dacă mi-a fost sortit să materializez cauza, o voi face. Altfel nu aş fi în stare să o activez.” Răspunsul nostru este: „Ai accepta un asemenea argument de la servitorul, copiii sau muncitorii tăi dacă ei s-ar împotrivi să facă ceea ce le-ai poruncit sau dacă ar face ceva ce tu le-ai interzis? Dacă accepţi un asemenea argument, nu ai niciun drept să îi blamezi pe cei care nu ţi se supun, care îţi fură bunurile, nu te respectă sau îţi încalcă drepturile. Dacă tu pedepseşti asemenea persoane pentru astfel de acte, atunci cum te poţi prevala de aceeaşi logică pentru a nega drepturile pe care Allah le are asupra ta şi poruncile Sale?”

Într-o povestioară iudaică ni se spune că Ibrahim / Avraam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat odată pe Allah: „O, Domnul meu! De unde vine boala?” El a spus: „De la Mine.” Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Atunci care este rolul doctorului?” El a spus: „El este un om prin care am trimis şi am făcut să apară leacul.”

Afirmaţia Profetului – există un leac pentru orice boală – ar trebui să întărească încrederea bolnavului şi a doctorului, încurajându-i să caute remediul. Când bolnavul simte că există un leac pentru boala sa, în inima sa speranţa va lua locul disperării, iar poarta anticipării pozitive se va deschide larg în faţa sa. Cînd încrederea persoanei suferinde este întărită, diferitele puteri care există în interiorul său, energia instinctuală (sau căldura, în termenii lui Al-Qayyim), sufletul şi spiritul vor fi de asemenea întărite. Aceste elemente vor întări la rândul lor acea parte a corpului care este afectată, iar boala va fi combătută şi înfrântă cu o mai mare uşurinţă.

În plus, atunci când doctorul ştie că există un leac pentru boală, el încearcă să găsească acel remediu în mod activ şi energic.

Bolile care atacă trupul sunt similare bolilor care atacă inima. Aşa cum Allah a trimis un leac pentru fiecare boală care atacă inima, El a trimis un leac pentru fiecare boală care atacă trupul. Dacă o persoană ajunge să cunoască acel leac şi îl aplică într-o manieră adecvată, inima sa îşi va recăpăta sănătatea, cu Permisiunea lui Allah.

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.ro

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Se încarcă...

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.