Adnan Ash-Shareef

Şi aceste pilde Noi le dăm oamenilor, dar nu le înţeleg decât cei pricepuţi” (Al-Ankabut: 43). “Pilda acelora care au luat ocrotitori în locul lui Allah este ca pilda păianjenului care şi-a făcut o casă; dar, cea mai slabă casă este casa păianjenului, dacă ei măcar ar fi ştiut! (Al-Ankabut: 41).

Ce au aflat cercetătorii arahnologi în secolul al XX-lea despre păianjen, despre casa lui şi despre comportamentul lui? Probabil că au aflat multe lucruri, dar ceea ce au aflat este încă puţin, conform recunoaşterii lor. Întrebarea care persistă este: au înţeles ei care este înţelepciunea, adică motivul existenţei acestei insecte şi au aceptat ei existenţa Creatorului ei şi învăţturile Lui sau unii dintre ei continuă să se ascundă în spatele unor teorii goale şi unor cuvinte înşelătoare, cum sunt natura creatoare, hazardul şi evoluţia, când vine vorba de organizarea perfectă a miracolului viu reprezentat de circa cinci milioane de specii de făpturi vii, între care insectele precum furnica, albina, păianjenul, ţânţarul, musca, coleopterele şi altele constituie 85% din ele? În următoarele informaţii despre păianjeni, se află “semne pentru un neam de oameni care crede cu tărie” (Al- Jathiyah: 4):

1 – Păianjenii se numără printre cele mai vechi vietăţi, ei existând pe suprafaţa pământului de aproximativ trei sute de milioane de ani, fără să fi evoluat de atunci şi până astăzi. Acest adevăr ştiinţific reprezintă astăzi, alături de legile ştiinţei geneticii, ştiinţei despre comportamentul animalelor şi ştiinţei despre fosile, lovituri ştiinţifice dureroase pentru teoria lui Darwin şi a adepţiilor săi, în legătură cu evoluţia fiinţelor. De altfel nici furnicile şi nici albinele nu au evoluat în decursul celor o sută cincizeci de milioane de ani ai existenţei lor. Eroarea lui Darwin a constat în faptul că el şi-a închipuit că, pornind de la studierea câtorva sute de specii de fiinţe vii, din milioanele de specii existente, ar putea să construiască o teorie cvasiştiinţifică în stare să explice diversitatea fiinţelor prin evoluţia de la simplu la complex şi printr-o gradaţie sau ierarhie pe scara fiinţelor. Materialiştii au speculat această teorie greşită a existenţei fiinţelor vii şi au mai adăugat la ea şi alte lucruri, cu toate că Darwin – aşa după cum el însuşi a recunoscut – nu a fost câtuşi de puţin un ateu, ci – aşa după cum a scris – a fost un credincios care “a găsit mâna lui Dumnezeu în toate făpturile pe care le-a studiat” şi “a acceptat existenţa lui Dumnezeu, acea forţă măreaţă care grăieşte despre sine prin toate făpturile”.

2 – Există treizeci de mii de specii de păianjeni care trăiesc pe suprafaţa pământului, în subsol şi în apă. Ele sunt folositoare omului, întrucât asemenea tuturor făpturilor lui Allah, reprezintă o verigă în asigurarea echilibrului mediului, distrugând un mare număr de muşte, ţânţari şi alte insecte şi limitând răspândirea lor.

3 – A fost înregistrată pe peliculă casa păianjenului din momentul începerii construcţiei şi până la finalizarea ei, ea oferind un exemplu splendid de precizie şi de rapiditate în execuţie, unii păianjeni construindu-şi casa dimineaţa şi devorând-o seara, pentru a relua în fiecare zi construirea unei noi case.

4 – Filaturi compuse din sute de mii de suveici care sunt în partea din spate a păianjenului, secretă fire din care se construieşte casa. Fiecare suveică este legată de o glandă care secretă fire diferite, în funcţie de calitatea necesară; există fire pentru construit casa, fire pentru vânarea prăzii, fire de avertizare, fire pentru scară, fire pentru împiedicarea prăzii. Fiecare centimetru pătrat din partea din spate a păiajenului are, cincizeci de mii de navete cu fire!

5 – Numărul firelor din casa unor specii de păianjen, poate să ajungă la patru sute de mii de fire, lungimea unui singur fir este de 20 de centimetri, iar diametrul lui este egal cu a cincizecea parte dintr-un milimetru, dar cu toate acestea el este mai solid şi mai rezistent la presiune de două ori decât un fir de oţel cu aceleaşi specificaţii.

6 – Unele specii de păianjeni de apă îşi construiesc casele sub apă sub forma unor camere cu aer, semănând cu nişte submarine minuscule, în care îşi devorează prada şi-şi incubează ouăle. Construirea casei sub apă este una din minunile artei; păianjenul îşi măreşte încăperea de aer, în funcţie de nevoile sale pentru pradăşi pentru incubaţie, iar casa este într-atât de trainicăşi de perfectă încât apa nu poate pătrunde în ea.

7 – Unele specii de păianjeni trăiesc sub pământ vreme de douăzeci de ani câteodată.

8 – Există păianjeni răpitori care trăiesc pe seama vânatului altora. Ei se strecoară cu agilitate deosebită în magaziile altor semeni, depăşind toate firele de avertizare cu un suc special, apoi răpesc prada cu nişte fire proprii şi o scot afară, evitând din nou firele de avertizare.

9 – Împerecherea unor specii de păianjeni (Lynyhia Litigiosa) este foarte ciudată, încât nu ştim cum ne vor explica unii din adepţii teoriei hazardului şi evoluţiei cum se întâmplă acest lucru.

Când vine timpul împerecherii, câţiva păianjeni masculi stau la pândă (şi de obicei, masculul este mai mic decât femela) în apropierea plasei unei femele, iar când vine semnalul ei de răspuns că ea este pregătită pentru fecundare – iar acest semnal este sub forma unei substanţe chimice eterice aromate care-i atrage pe masculi – masculul intră în casa femelei care stă la pândă. Primul lucru pe care îl face masculul care pătrunde în casa femelei este distrugerea stâlpilor de susţinere a casei, astfel încât pânza să cadă peste el şi peste femelă, iar ceilalţi masculi să rămână în afara pânzei.

Pentru şi mai multă siguranţă, masculul victorios secretă o substanţă chimică pentru a-i îndepărta pe ceilalţi masculi, pentru a rămâne complet singur în timpul operaţiei de fecundare, însă substanţa destinată îndepărtării celorlalţi masculi trebuie să fie foarte bine dozată (câteva milionimi de miligrame), căci, dacă este în cantitate mai mare decât trebuie, devine şi masculul implicat incapabil de acuplare.

Există o altă specie de păianjeni care atunci când femela îşi face cunoscută dorinţa de împerechere printr-o substanţă aromată sau prin mişcarea firelor pânzei, masculul care aşteaptă acest mesaj trebuie să fie extrem de prudent. Mai întâi, pentru a ajunge la femelă prin pânza ei, el trebuie să urmeze anumite fire sau un anumit drum printre miile de fire care alcătuiesc pânza casei femelei, căci dacă greşeşte, este socotit pradăşi este ucis fără milă. După ce ajunge la femelă, trebuie să o anestezieze pentru a se împerechea cu ea şi trebuie să calculeze perioada acuplării astfel încât să nu depăşească perioada anesteziei femelei, căci altfel devine victima supravieţuirii speciei şi femela îl ucide fără milă. Cum ne explică materialiştii şi adepţii teoriilor hazardului, evoluţiei şi naturii motivele reglării acestor operaţiuni complexe şi foarte precise legate de acuplarea păianjenilor?

El vă arată semnele Sale, dar care dintre semnele lui Allah le tăgăduiţi voi? (Ghafir:81);

El este Cel care face prima oară făpturile şi apoi le face din nou şi aceasta este şi mai uşor pentru El. (Ar-Rum:27).

Obsevaţie: Femela păianjenului se numeşte ‘ankabut, iar masculul se numeşte ‘ankab. Regula generală este ca femela să construiască o casăşi să rămână aproape de ea, pândind prada, în vreme ce masculul umblă din loc în loc, fără săşi construiască o casă cu ajutorul căreia să vâneze, asemenea femelei. Acest adevăr ştiinţific nu a fost cunoscut decât după descoperirea microscopului, când a început studiul ştiinţific serios al insectelor, în secolul al XVIII-lea.

Prin această lămurire dorim să atragem atenţia cititorului asupra unui miracol ştiinţific din cuvintele lui Allah ”şi-a făcut o casă” (Al-‘Ankabut: 41). În vremea revelaţiei nu ştia nimeni că femela, la majoritatea speciilor de păianjeni, construieşte casa şi nu masculul, în vreme ce în verset referirea se face la femelă, acordul făcându-se cu femininul: ”(ea) şi-a făcut o casă”.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi